O punte nevăzută mă duce peste vreme
să regăsesc uitarea, în timp nedefinit,
când dorurile mute încearcă să mă cheme
la vechile hotare, pe unde ne-am iubit.
Dar căile uitării sunt tot mai încurcate,
rămân mereu ascunse în false amintiri,
sub brâuri răsucit
O, cum se duce timpul pe căile astrale
și-n fiecare clipă ne poartă prin destin,
lăsând-ne în gene repere ancestrale
să jaloneze calea urmașilor ce vin.
Astfel ne trece viața, cu bune și cu rele,
fără să știm, anume, ce fi-va după noi,
călătorind cu
Oricine nu mai vrea să fie câteodată
acolo unde este de obicei nu neaparat să
moară nuuu! că de murit se moare din senin
în zilele noastre de-un infarct sau de-o
comoție cerebrală sărite ca
iepurele neașteptat și neștiut dintr-un
munte de om ce radia d
VINUL TINEREȚII
Un singur dar, dar câte glasuri ale zorilor... sfărâmau munții...
PRIETENIE
Fiorul dragostei ce rodește inimi înrădăcinate în palme vibrânde
CREDINȚĂ
Aripa visului crescută din puterea dragostei răstignite
VIAȚĂ
Darul pe care Dumnezeu ni l
În galaxia gândurilor vii,
Adăpostită-n somnul psihedelic,
M-asediază visele-stafii,
Din universu-mi karmic non-angelic.
Mi-am revăzut destinul pe scafald,
Decapitat în pripă, fără vină,
În rămășița-i palidă mă scald,
Mi-e adumbrirea scrisă cu aldină.
Se d
Frământă singurătatea aluatul în cazanul veșniciei
ce nu râde nu plânge nu schițează nicio reacție
neașteptată din țărâna ascunsă sub iarba mândră
în zilele ce se perindă una după alta în timpul
fără formă și suflet în spațiu și viață.
După ce-a frământat
(sonet)
Atinși de frici, mai scuturăm perdeaua
La geamul viu al iernilor din noi,
Înghesuiți în vechiul mușuroi,
Ce-și cară fericirea cu ocaua.
Prin visele-adunate în convoi,
Sulemenim ades cu bidineaua
(Strângându-ne la zâmbete cureaua)
Și soarele, pe chip
Din valuri te înalți ca un poem
când viața, tragic, colțul și-l arată.
Și n-ai niciun regret, niciun blestem
pentru acei ce te-au trădat odată.
Așa a fost să fie uneori,
suntem pe-o scară-n lumea efemeră.
Am vrea s-avem în viață numai flori,
de multe ori d
Se lasă înserarea pe căi ce ciute poartă
spre pajiștea cu stele ce se-oglindesc în baltă.
Și-ai vrea să redescoperi marama cald-a verii
ce-acoperea pământul cu visul adierii.
Azi trece toamna grea cu aripi de lumină,
iar sufletul tău plâns tristețea își
Pe drum de zări
– Cu dulci chemări –,
Pavat cu flori,
La capăt de lumină,
Doruri-s ce suspină.
Floarea, din primăvară,
A trecut o vară.
Floarea-i fructă rară,
Crescută în seră.
Legată de ram, voinţa
Îşi clatină neputinţa,
– Sterilă-i e sămânţa –
Că n-o
Viata noastră nu e decât o tabla de sah,unde noi suntem pionii. Joc șah,eu joc cu negrele și cu albele e adversarul.Dar cine este acest adversar?Este destinul…Joacă mai bine decât mine și risc sa pierd partida,face rocada mică întotdeauna și nu riscă
Fulgii de zăpadă întră acum pe poartă, Curtea este iar înghețată și albă toată,Pe Cer se mai văd bine a stelelor făclii,Într-o noapte ninsă iar de fulgi argintii. Este iarnă și o seara rece iar o să vină,Zăpada a adus în curte multă lumină, Pe Cerul…
Citeste mai mult…În casă veche arde iar focul în sobă tare,Un fulg de zăpadă s-a pierdut pe cărare, Este bine iarna, miroase a gogoși bune,Fulgii de zăpadă încep iar să se adune. Pe pervaz erau multe Craciunițe mereu, Și in copilăria alergam prin zăpadă eu,Când…
Citeste mai mult…Mă așteaptă lângă sobă o scrisoare, O privesc, mă întreb de la cine e oare Este lângă jucăriile unui brad frumos ,Bradul este verde dar și foarte fălos,Acum iarna cântă bine prin zăpadă, Stelele înghețate vor Luna să o vadă. Am pe caiet rânduri…
Citeste mai mult…Fulgii de zăpadă pe Cer iar călătoresc ,Cântecele vântului reci nu se opresc,Este o noapte senină dar și foarte rece,Un fulg de zăpadă la geamul meu trece. Este o noapte de iarnă rece și instalată,Când pe stradă mulți fulgi încep să cadăNu îmi…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!