Blog

PICHETUL DE GRĂNICERI

- La ieşirea din Coronini spre sud-est, pe drumul ce merge spre Orşova, a fost cândva pichetul de grăniceri. Paznic de nădejde a graniţei cu vecinii noştri sârbi, ochi magic al statului nostru în zona de sud vest. Aici erau cart

Doctore, tu ştii. Crezi că - mi poţi răspunde?
Toamna tristă-a vieţii, unde se-ascunde?
Sub a câta coastă doare ne-ntrerupt?
Care este semnul, toamnei, la-nceput?

Care parte-ntâi , brusc se şubrezeşte?
Care gând plângând, în vis îngrozeşte?
Care dor

„

Moşii de vară - Datini şi credinţe 

Astăzi, Sâmbăta Rusaliilor, numit şi "Moşii de vară”,este unul dintre cele mai importante momente ale cultului morţilor. Pe lângă slujba şi milostenia ce trebuia dăruită săracilor in satul meu, cand eram copil, se

Simt o dragoste imensă, arzătoare
Care mă face adesea să oftez
În fiecare noapte vesel navighez
Pe  o rază de lumină călăuzitoare
 
 
Călătoresc frecvent în altă dimensiune
Un spaţiu magic, feeric ca-n poveste
Unde-i fericire, de feţe triste, loc nu este
Şi t

sursa: crestinortodox.ro

sursa: crestinortodox.ro

OMULE!

  Te crezi singur pe pământul ăsta? Crezi că numai tu ai gânduri şi probleme?

Nu domnule! Daca tu ai o tolbă de gânduri alţii au mai multe. Tu ai o casă? Da.

Atunci ai o grijă mai puţin şi acest gând nu te mai frământă. Alţii n-au casa lor şi di

Oare chiar merit eu să fiu iubit ?

Sţiu  cât de mult în viaţă- ai suferit
Iubirea ta e  foarte sinceră, divină
Mi-ai prefăcut din iad viaţa-n grădină
 
Tu eşti acolo mai presus de zâna florilor
Te privesc necontenit cuprins de dor
Nu îndrăznesc nici în gând

Un angrenaj
se porneşte în univers
şi nimeni nu ştie
cum se mişcă galaxiile

doar Tatăl
întrupat în fiecare

Kali Yuga e perioada ce anunţă tragicul sfârşit
Al epocii de degradare spirituală şi morală
Când oamenii adânc pătrunşi de îndoială
Uitănd de bunul Dumnezeu decad cumplit
 
E plină lumea -ntreagă de desfrău şi ură
Credinţa şi iubirea de mult au dispărut
Pr

 ””

””Colo,lângă fântână

  Stă teiul visător...

  Bătrânul tei sub care

  Iluzii mă-mbătau...””(Franz Schubert: TEIUL -lied-)

          Ah!...Lăcaş fericit al cetaţii cereşti! Zi strălucită a veşniciei, pe care noaptea n-o întunecă niciodată, ci adevărul prea înalt o luminează neîncetat cu razele sale! Zi neschimbată de bucurie şi de odihnă, pe care nimic n-o poate turbura!

O altă zi de  vară  liniștită a început
Cu blândul soare ce se-ascunde după nori
Cu lacrimi de iubire și  adânci fiori
Și  flori de tei ce ne ating ca un sărut.
 
Sufletul mi-e tare răvășit, îndurerat

Tristețea ca o ploaie mă doboară
Mă biciuie şi gându-mi

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Elisabeta Branoiu

In apusul împovărat
de amurgul ce aduce
numai întuneric şi haos
rugăciunea naşte Lumina
unei dimineţi însorite.

Pe marginea timpului
se aude un scâncet de copil
venit din sân

picură lacrimi
pe cuvinte desfrunzite
de tine
dincolo de surâs
sufletul topit

amintirile sunt umbre
între răsărit şi apus