Blog

          Vechii greci,  cum am arătat anterior concepeau ordinea și realitatea lumii  ca pe o armonie, o muzică a sferelor.

          Această armonie supremă a existenței umane nu este numai una estetică ci  este și  una a sensurilor și adevărurilor

Cu această carte și acest nou capitol mă gândesc tot mai intens cum pot fi injectate iubirea și  muzica  inclusiv prin scris într-o lume creată din iubirea Lui Dumnezeu, care  lume încearcă să uite de iubire însă.

Trupul tău este chiar pământ

te-am căutat să-ţi spun

că a înflorit magnolia

şi florile ei parcă sunt ninse

de o iarnă târzie

că rândunelele-au venit

şi îşi scutură aripile

de prea mult soare

şi prea mult azur

că stelele ard mult mai aprinse

şi luna ne cheamă pe banca

acum pustie

căci tu ai

M-am plictisit odată şi neavând ce face
l-am strigat pe Mine cât am putut de tare
şi s-a enervat şi m-a apostrofat în stilul
său caracteristic că nu-i nevoie să folosesc
tonul ridicat nefiind surd şi nici mut
că dacă vreau să-i vorbesc trebuie să fiu ed

Cerberi care guvernează planeta
controlează viața din umbră
obscuri, tentaculari
asediază psihicul colectiv
de veacuri
subtil și perfid,
infiltrându-se în temeliile sale
precum mucegaiul și colonii de termite
terminatoare.
Au puteri infinite
dar...

Cerberi care guvernează planeta
controlează viața din umbră
obscuri, tentaculari
asediază psihicul colectiv
de veacuri
subtil și perfid,
infiltrându-se în temeliile sale
precum mucegaiul și colonii de termite
terminatoare.
Au puteri infinite
dar...

Uite-mi sufletul!

autor: Mihai Katin

voce: Florin Alexandru Stana

„Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare, bucurie a răsărit la toată lumea”.

Așa începe troparul sărbătorii de astăzi, în seara aceasta și duminică. Și în adevăr, frați creștini, nici o naștere din câte cunoaște istoria lumii n-a adus omenirii întregi atâ

       Luna aceasta au reînceput cursurile de pictură și desen la Centrul de Seniori, anul al treilea .

Profesoara Sylvie Poisson Dessaut  continuă cu echipa de 15 persoane prin  studiul portretului și al mișcării corpului uman , o temă    deosebit d

de-atâta toamnă
frunzele tresar pe ramuri
înfiorate de reci adieri
tristeţi ascunse
răscolesc apusuri grăbite
peste care stropi de lumină
se scurg purpurii
înroşind umbrele
în suflete amintirile dau năvală
sugrumând nescursele clipe
înlănţuind tim

mi-e toamna plină de tristeţe
petala de roză-a rămas
fără culoare
şi-apusul e mereu aproape
şi-atât de departe
se deschid zorii

cerul de plumb
amestecă norii
şi plouă mărunt
zile la rând...

prin porii deschişi
frigul îmi intră în oase
şi carnea mă doare

frunză arămie
alungată de vânt
ţi-e strigătul foşnet
când din zborul în vrie
cobori pe pământ
şi-ar mai şti cineva
că ai fost de un verde crud cândva
şi umbră ai picurat
într-un timp indiferent
poate de sus îşi va aminti o stea
în dimineţi de-argint
pulsând

Din negura norilor cad stropii de ploaie,

fac pe caldarâm multă hărmălaie,

Ziua mai tristă plânge după Soare,

grădina încet, încet are altă culoare.

În curte mormane mari de frunze,

ascund sub ele triste petale de roze.

Culorile prin geam sunt mai cărămizi

Ce e acest absurd de fiinţare

Când ne e dat să stăm în izolare,

Să ne privim

Speriaţi cerşind o milă,

Singurătăţii să îi facem silă

Înlănţuiţi cu microscopic lanţ

Din noi se muşcă,

 Gura nu o ştim,

Sperăm buimaci că încă ne iubim

Şi morţii nu îi facem plecăc

un expeditor
de suflet în cuvinte sunt
către tine
destinatarul de oriunde
de oricând
tu poate într-o zi îmi vei răspunde
chiar dacă la adresa mea
prin spartele ferestre
doar vântul mai pătrunde