n-ai de ce să te simți așa mândră
pojghița de gheață lăsată aseară la minus zero
grade celsius
ți-acoperit fața
ți-au înghețat vorbele ascuțite în forme megalitice
precum pietrele din Stonehenge
și ochii ți-au înghețat în orbite
ai zice că sunt două cuiburi
Specific lui Ițenco, bătrânul vorbise cel mai mult, aproape numai el, trunchiul logoreei sale constituindu-se din evocarea unor situații cu încărcătură comică din care el ieșise în mod spectaculos. Diana și mama ei se întrețineau în casă, în vreme ce
Noaptea-i tăcere, adaus de visare
O stea, a doua, sute, milioane -
Pe cer senin, apar, eu le zăresc
Și-apoi cu unică răbdare le privesc...
Sunt-neinsemnat, fără noțiune
În lumea asta crudă, lume -
Singurătatea, mi-i unică tovărășie
Ce stă cu mine... ca să f
Când voi simți nevăzutul
Aidoma
Celui care nu vede
Voi înțelege
Că sunt exponentul
Dublurii
Ce își mișca trupul
Pe o linie
Condiționată de timp.
Două lumi paralele...
Doar o fracțiune de secundă
În infinitatea universului.
Mersul mi-a deveni
(„- Cum a fost de Vanentine`s day?”/ „- OK! Mișto!”)
Constantin NIŢU
„Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richter
E întuneric și e noapte
doar luna singură mai poate
să lumineze-abisurile toate
și tristul amurg din noi
cuvintele, abia mai ies din adâncime
ca nişte alge din mări tulburate
necunoscute amintiri ne cheamă
scântei dintr-o viaţă
pe care am trăit-o
frânturi ca
Am pescuit secunde reci.
Tu ești absent sau doar mă cerți…
De ce trebuie să tot pleci?
Iubirea a fugit spre terți.
Cuvintele-s dure și seci,
Iar tu m-ascunzi între coperți!
Am pescuit secunde reci.
Tu ești absent sau doar mă cerți…
Taci. Posibil că mă jude
am uitat să mă mai uit în ochii oamenilor
ca altădată
le privesc doar picioarele vorbitoare
de la geam
tălpile
în dialog cu pietrele
cu asfaltul țâfnos
cu dalele
n-ai crede cât de multe poate spune
o tibie
de care atârnă un colier
de aur
sub formă de șarpe
un gen
Odată, m-am găsit în ceas târziu
Citindu-mi o străveche poezie
Și am strigat, aprins de isterie:
Ce-a fost în mintea mea? Ce-am vrut să scriu?!
Ecourile-adolescenței mele
Pluteau spre mine din obscuritate
Ca bărcile pe ape-nvolburate,
La fel de neoprite și
| Depopulare - |
| Tot mai puține muște |
| Ditai rahatu' |
(„- Cum a fost de Vanentine s day?”/ „- OK! Mișto!”)
Moto: „Cuvintele sunt precum frunzele. Acolo unde ele abundă, arareori mai găseşti şi roade împrejur.” (Alexander Pope)
Să te pună dracul să le întrebi pe dive, mai ales în f
În zbor îmi înflorește poezia,
Sfidând elucubrații siropoase,
Mă roade, șerpuită, pân’ la oase,
Îmi dă răgaz să-mi gust „anomalia”.
Lumina-i printr-o geană îmi respiră,
Aștern silabe ca într-o vitrină,
Acord simțirea-mi adolescentină
La noul trend, vibrând
1.Identitate în ruină
Nume nu ai, chiar dacă vrei
Să ți-l rostim, toți, cu sonor.
Nu ești doar fiul palavrei
Și de aceea te ignor.
Eu crucea mi-o țin în beciul închis
Și cheia în lada cu scule.
De moartea-ar veni, i-aș spun
Osip Mandelstam - Zgomotul timpului său
Şi noaptea asta, ajută-mi, Doamne, să rămân viu,
Căci mă tem pentru viaţă, pentru robul tău anume...
De trăieşti în Petersburg - parcă-ai dormi-ntr-un sicriu.
Osip Mandelstam se numără printre cei mai importan
te văd așezându-ți pașii ca un acrobat
care merge pe sârmă
mi-a plăcut dintotdeauna mersul tău
dar nu ți-am spus până acum
de teamă să nu destram vraja
sunt multe lucruri pe care nu ți le-am spus
din același motiv
n-am vrut să-ți trăiești viața prin ochii m
Obsesivă caligrafiere prin deșertul depărtării,
Nisipul, încă, se scurge-n clepsidra trupului
Captivă-ntre dunele viselor și tăcerea aurie
Ursită s-ajungă răstignită pe roata timpu
Nisipul nu mai este fierbinte,
Marea-i agitată, pescărușii țipă,
E liniște în gânduri și cuvinte,
Când plouă cerul face risipă,
Pescarii stau liniștiți la mal,
Să alergăm în mare printre valuri,
Mă acoperi grijuliu cu un șal,
Simt gustul mării printre sărut
Mi-a venit Muza, spre dimineață,
Era îmbrăcată ușor, în alb,
Cu trup de zee, plină de viață,
Și un buchet de flori gingaș, rozalb.
Sărutul dulce, i-l simt pe buze,
Și mă ridic cu ea... până-n nori.
Ieri, mă gândeam la rime și muze,
Iar astăzi, Ea
El iubea pe Valentina.
Ea pe Valentin iubea.
Nu-ndrăzneau să-și spună vina
Nici el ei, iar ea nu prea.
Ieri la horă se-ntâlniră.
În opinci el puse foc
Din priviri scântei săriră
Când o prinse de mijloc.
- Maica-mea te vrea de noră.
Ea roșise ca un frag.
E
Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii…
Citeste mai mult…Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!