Blog

Războiul de 100 de ani a lăsat în Franța nu victime, ci numeroase castele  construite  de combatanți în frumoasa  regiune Aquitaine, pe superbele malurile ale râului Dordogne. La finele războiului, a urmat o perio

„Caracatița” - Eminescu

O comparație forțată
Ce nu-o-nțelege Lumea toată:
Corpul cât o Românie,
Tentaculele cuprind Globul;
E-a noastră mare mândrie !
O vede până și orbul.

Că „Soarele e tatăl meu,
Iar noaptea mi-a fost muma.” –
Născut din flăcări și

Luceafăr nepereche
odată ca-n poveşti
în noua lume veche
în care carte eşti

Luceafăr din poveşti
n-ai primit vai leafa
aceleaşi triste veşti
în chingă pun ceafa

N-ai primit vai leafa
în noua lume veche
zadarnic fluturi pleata
Luceafăr nepereche

O dată ca-n poveş

Ne naştem orbi în universu-acesta îmbâcsit.

Umili, cerşim o libertate care s-a ofilit.

Ne este sete de cuvinte precise şi clare,

Oftăm, căci handicapul moştenit ne doare.

Fiinţa noastră e bolnavă şi încătuşată

În lanţurile neputinţei sale hibernează, uit

am îndepărtat toate culorile complementare din viața mea

trăiesc numai în alb și negru

ascetic

în tonuri de gri

nici nu-ți  închipui câte nuanțe ascunde acest amestec auster

câte emoții îți poate trezi monocromul  speranței

neutru dureros al  zilelor care

Cap.27

Rezumat cap. 26

George Apostol descoperise, în sfîrșit, că era îndrăgostit de Agnisia. Nu încercase să-i ascundă acest lucru, mărturisându-i destul de confuz, ce-i drept, iar Agnisia, care bănuise de mult ce se ascundea în spatele eforturilor s

Luna alunecă molatec,

herghelie de fulgi aleargă.

Prin tăcerile gândului,

mă rătăcesc în tine.

Frumoasă noapte de iarnă,

pâlpâie focul liniștit.

Doar gândul înțelege,

când rătăcești în mine.

În valuri cad fulgii de zăpadă,

cu ochii vorbești fără grai.

Un gând

Mă inventez, în fiecare zi, din lacrimi

Și-mi sorb durerea crudă, sălbatică, mută.

Cum aș putea să scap cândva și de patimi?

Fug, privindu-mă-n oglindă, spre o redută,

Dar timpul meu e mort și neputința doare

Și omul ce-am fost ieri a devenit o... brută.

- Ce ai, omule? Parcă nu ţi-ar fi toţi boii acasă?
- Ai ghicit, e doar unul.
- Înţeles, îi răspunse Vera.
- Cine zice, ăla e, o dădu Cosmin pe glumă, de bună seamă fără succes. Deschise apoi televizorul.
- Să vedem ce mai mint ăştia. Poftă bună!
O vrem

Mereu te regăsesc în cuvintele
pe care timpul
a încercat să le șteargă
au rămas încremenite
la margine de suflet
numai cântecul
străbate orizonturi
mă trezesc în fiecare dimineață
odată cu răsăritul de soare
care aruncă raze
spre necunoscut
tulburând amintirile

Mă trezesc dimineața,
dar iubirea mea tace pentru tine,
răsăritul are nori și frig,
iar printre lacrimi, durere și deznădejde,
iubirea leagă fire subțiri
păstrând astfel cei mai bun pentru tine,
dar când uit de iubire,
ochii mei stau ascunși în adâncuri,
und

Rugul aprins bolborosește incomprehensibil

două numere naturale (1și 2 ) vor fi arse de vii

dintr-o clipă în alta

grupuri  izolate de cuvinte se dedau la distrugeri stradale

„ticăloșilor, pedeapsa cu moartea a fost abolită demult”

străjerii Alfabetului ia

În noaptea dintre ani... orice lucru
este posibil... dar aceasta
depinde numai de noi...

------------------------------------------------------

În noaptea dintre ani
să credem intr-un viitor mai bun
să ne gândim si la sărmani
ce n-au un gologan in pum

Iarna peste drum petrece,

lângă foc este bine în odaie.

Afară întuneric, atât de rece,

cade din calendar altă foaie.

Răscolești jeratecul cu vătraiul,

atent pui mîna caldă pe mine.

Înflorește în ceașca mare ceaiul,

privirile-s de multă iubire pline.

Fulgii a

Cad fulgii de nea peste case dansând,
iar vântul pătrunde pe usă de-afară
cu vechi amintiri, așezate la rând,
uitate de noi, mai demult, într-o gară.

În gară sosea doar un tren rătăcit,
din hăuri de timp se ivea câteodată,
părea să fi fost doar un vis

 
 
 
 
 
  
 Aici... departe de al meu Pământ
 Le povestesc copiilor despre zăpadă,
 Făcăndu-i să viseze locu-mi Sfânt
 Ce n-au putut nicicând să-l vadă.
 
 Le spun despre o primitoare Țărișoară
 Și-apoi despre Strămoșii mei,
 De oame

La umbra unor amintiri

La umbra unor amintiri
Te mai aștept o dată
Pe așternut de trandafiri,

S-o facem iarăși lată.

Ești nestemata mea de ani;
Te port în suflet cu mult drag,
Să crape inima-n dușmani,
Cum crapă nuca pe prag.

Învăluie căldura Lunii
Două

Când împrumuți un zâmbet gol

Lumina te va evita.

Nu aștepta un miracol -

Cheamă-mă în lacrima ta!

Amprente, stropi în jumătăți

S-or pitula în amintiri

Și noi, printre banalități,

Vom croșeta trei ispitiri.

În prima-s spectator rebel,

Tu – o simplă mogăldeaț

Te-ai născut, ai venit cu a ta privire....

plină de nemulțumire...

Mami, iubind fiecare părticică a ta

Te-a adus într-o zi cu peripeții

După ce cu o seară în urmă

Nici urmă de ciocolată nu se mai zări

Din Africana cu alune...

Poate de-aia îți place fisticul