Blog

Ce frumos iubite ninge,

Orchestrele vântului cântă,

Focul în soba veche se stinge,

Crivățul rău se mai frământă.

Se-ntorc iar norii negri pe cer,

Strada este acum mai pustie,

În casă este cald, afară ger,

Vântul supărat fulgii împrăștie.

Pe geam a înflorit

Nu-mi cere să-mi calc pe inimă. Nu-ți pot deschide din nou sufletul

din carapacea tristeții.

Mai lasă-mă un an să-mi oblojesc rănile

mi-ar fi imposibil acum să te privesc în ochi cu mintea limpede,

există încă prea mult sânge la locul faptei

și prea mult

Cine este urmaşul lui Adam, omul sacru care cade -n păcat şi cine este urmaşul lui Homo sapiens animalul care urcă-n om ? publicat pe acest blog azi 31 decembrie 2019* - un colaj de Dumitru G.Sin - Sursă: Biblioteca : ”Cititor de proză - 2009 - 2015”

La mulți ani, sărac, bogat
Tată, fiu, soră și frate,
Vouă, dragi prieteni, de pe-ici, de mai departe,
La mulți ani, cu sănătate!

Peste sufletul palat
Fii tu însuți împărat.
Viața în secundă prinsă
Doar de meri să-ți fie ninsă,
Ninsă doar cu bucurie
Ca

Din 1990 sunt un om de stânga

Plugușorul romanesc

Aho, aho, vâlceni fârtați,
Stați o țâră, nu mânați !
Lângă boi v-alăturați
Și cuvântul mi-ascultați.

Mâine anul se-noiește,
Plugușorul se pornești
Și începe a ura
Pe la case-a colinda.

Iarna-i grea, omătu

Ploua tăcut în seara noastră,
iar trenul ce pleca din gară
avea doar chipu-ţi la fereastră
cu zâmbetul rămas afară.
Pleca încet, dar nu ştiu unde,
lăsând în urmă mica gară,
iar eu priveam rănit de-afară
prin stropii ploii tremurânde.
Rămas acolo-n

S-a-ntins pe câmp dalbă poveste
Cu nostalgii de altădată;
Vântul aleargă peste creste
Pe șotii pus, de astă dată.

Stârnește prin livezi puzderii
De stele smulse de pe ramuri,
Dar când coboară storul serii,
Le face flori, colo, pe geamuri.

Sub streșin

Imaginează-ţi

că e seară,

şi-asculţi

doar sunetul vocii,

e seară plăcută

de vară,

eşti tu...

legănându-ţi încet,

încet,

apropierea de trupul ei,

pe ritmul

unei singure respiraţii,

(tăcere)

respiră,

expiră,

relaxează-te,

lasă-te purtat

în nesfârşitul spaţiu,

spre inima

       Jocuri de cuvinte - brad de Crăciun

       Geografie lingvistică

       Bradul (pomul) de Crăciun

       Moto: „Nu îți face niciodată griji despre mărimea bradului de Crăciun. În ochii copiilor este intotdeuna înalt de 100 de metri.” (L

Scriu dragul meu povestea noastră,

Când fulgii aleargă la fereastră.

Vântul înghețat se tot învârte,

Zilele reci sunt tot mai scurte.

Prin vălmășagul fulgilor de zăpadă,

Ne-am îmbrățișat fericiți prima dată.

Chiar dacă drumul este acum pustiu,

Scriu dragul

Atâtea cărţi am adunat o viaţă –
de le privesc acum, îmi par străine,
le-aş arunca în clipa care vine,
dar, suspinând, de mine se agaţă
şi îmi vorbesc de zilele trecute,
de anii duşi, și de iubirea noastră,
de chipul tău ce încă, la fereastră,
se-nt

Nosce te ipsum... Cunoaşte-te pe tine însuţi... Dar, mai ales, apreciază-te la justa valoare. Cunoaşterea de sine este esenţială pentru a progresa. Dacă ştii bine unde te afli, ce cunoştinţe ai, care îţi este valoarea, automat îţi poţi fixa un ţel, a

Eram cinci când am plecat prin vecini la colindat.
O căciulă, cât o șură, înghițea ochi, nas și o gură
Strâmbă rău, de ger mușcată, până la genunchi căscată.
Vechi palton de-împrumut, greu, la poale descusut,
‘N jos de umeri mă trăgea; m-afundam ca o

Sărbători cu sănătate, lumină și bucurie în suflet tuturor prietenilor Cronopedieni!

....................................................................................................................................

Tare dragă le era fetița cea vesel

       Geografie lingvistică

       (postarea precedentă)

       Iarnă

       Moto: „Mi s-a spart, Doamne, liniștea-n bucăți/ Și mi-a rămas doar umbra ei în mână,/ Pleacă toamna peste alte hărți,/ Pleacă toamna, nu vrea să rămână...” (Nicolae Nicioar

Se scurge repede ziua în amurg,

lumina se leagănă pe pleoape.

În calendar zilele, nopțile curg,

simt atingerea gerului aproape.

Colorează amurgul fulgii de zăpadă,

dincolo de geam aerul  atât de rece,

Nu mai trece nimeni pe stradă,

ziua se grăbește, vrea s

Mă simt prizonieră a unor circumstanțe
Cu picioare de lut, ce-au crescut
Buruieni amare cu spini și sufletul m-au năpădit.
Îmi lipsesc întinderile nesfârșite acut!
Altă dată sufletu-mi se-avânta
Fericit, în baletul ceresc se prindea
Deasupra satulu