Blog

 mă-ntreb, care ți-i rostul și strigarea 
 dacă m-atingi pe tâmplă cu-n sărut -
 mă-ntreb, ce este o-clipă de visare
 ascunsă în necunoscut....
 
 ești cânt de timp... ce mă-nconjoară
 plimbându-și buzele pe chipul meu -
 ești briza g

mozaic

tot mai slăbit,
căutând în zăpadă
ceva din copilărie…

fereastră deschisă,
răzleți fulgi de nea
în aroma de ceai.

stând pe acoperiș:
luminile orașului,
mai aproape de stele.

solstițiu-
moșul aruncă bastonul-
mai vioi prin nămeți.

luna,
prin ploaia de meteor

Contemporan cu mine însumi?

O întrebare fără răspuns,

Dar mă regăsesc în ai mei străbuni

Şi nu ştiu dacă în prezent am ajuns.

Crezi că mi-e frică de clipa zbuciumată?

O, nu! Pe axa vieţii aş dori

Să-mi aşez totul într-o cutie ferecată:

Ce-a fost, ce este ş

niciodată viața nu e îndeajuns de încăpătoare

rămân permanent lucruri de terminat

altele de început

la un moment dat nu mai e loc să arunci un ac

între acestea

să  le așezi într-o anumită ordine

pe cele neimportante

în debaraua cu schelete cuminți

pe cele s

 lunec pe tălpi albastre de dor și de vioară
 dar nu trezesc rapsozii și linele cântări -
 sonorități de note... mocnesc în primvară
 venind ca să-mi alinte grădinile cu flori...
 
 sunt prins de cântul dulce răsărit
 în valea vieții ce se simte-

 aș vrea picioarele-ți să le sărut
 apoi trupu-ți, sânii, a ta gură -
 așa vrea să te iubesc tăcut
 și să îți spun că ești... o Zâna...
 
 aș vrea să fiu un Înger, doar atât
 și să mă-nalț ușor până la cer -
 aș vrea să fii a me

                            ****

și totuși mai trăiesc

și totuși mai glumesc

cu barca plutesc

doar pești-i iubesc

sub mare cum cresc

ascunși la vedere

în zile efemere

de cruci mă lovesc

de tine mă feresc

căci tu ești dorință

de tot suferință

lucrurile sunt mai complicate decât crezi

în adâncurile întunecate ale ființei

nu poți scoate apă din fântâna arteziană

a inimii

sau desena pe o coală de hârtie

chipul seducător al dragostei

dragostea n-are chip

e ca vântul acela călduț de primăvară

care bat

De rele s-a cutremurat pământul,

Ranchiuna, lăcomia-s la putere…

În cele două vaste emisfere

Tot răul și-a impus guvernământul.

Va reuși în timp a lumii vrere

Să-și facă auzit discret cuvântul

Ajuns la Domnul nostru sfântul,

Să ne trimită strop de mângâie

Nici eu nu cred în Simfonia morții.

Dar Moartea are Simfonia ei.

Blestemul de a te opune sorții

E ca un zbor spre groapa cu atei.

Nu m-am născut să cred în nemurire,

Deși, în primul an, m-am sinucis

Și-am înțeles că unica sfârșire

E Viața... Și așa m-am com

Politice

scoateți icoana

făcătoare de minciuni

chipul lui Ilici

bandiți comuniști

dușmanii poporului

la mititica

neocomuniști

lupi în piele de oaie

azi sunt pesediști

de la răsărit

pute izmă rusească

hoitul lui Putin

Deocheată

când soțul e bou

dama are un amant

Te văd, te simt, te-aud și te rostesc, un sentiment de plinătate curge,

Este ceva sublim, Dumnezeiesc, oricât de mult ar fi, nu îmi ajunge!...

Te vreau, te strig, și-ntr-un târziu te văd, ești minunată, părul lin îți curge,

Oricât aș căuta să întrevăd,

 



 

 *Cronopedistei Pop Dorina...  
 care e alintată Dorin-*El*
 
 Te-aș iubi fără oprire
 Dar să știi, sunt calculat -
 Al tău nume, iute-mi spune
 Că ”El”... e un alt ”bărbat”...
  ---------------------------------------- 
 *Rugăminte... că

Păşeam încet prin boarea de-azalee

Din mica mea grădină suspendată;

Purtând în cuget ciob de nestemată,          

Strângeam în suflet muguri de Lactee.

M-am rătăcit de magica alee;

Mai reflectez şi-acum, debusolată,

La oaza mea cu stele mobilată

(Strângeam

 


 organul sexual masculin  
 dezamăgit peste măsură, 
 a stat și s-a gândit puțin  
 la munca sa... ce-i "dură"...
  
 nu-i spun organului pe nume 
 căci mulți pe-aici s-ar ofensa -
 dar cu-o adancă plecăciune 
 pe "P" în  "B" îl voi schim

O iubire-înălțătoare pentru tine m-a cuprins,

Sentimentul este mare, aproape de necuprins –

M-a făcut mai bun, mai altfel și e totul minunat,

Eu nu simt defel povara, fiindcă m-ai iluminat

Și în suflet și-n simțire totul pare mult ușor,

Simt un iz de nem

precum o pasăre zgribulită de frig

care sprijină în aripile ei neobosite cerul

la fel

viețile noastre

fragile ca niște cupe de cristal

gata oricând să se prefacă în țăndări

într-o clipă de neatenție

sprijină cu aceeași determinare timpul

(acel vultur cu ochi

vers sentimental

inimă de hârtie

iubirea în scris

Costel Zăgan, FULGER ÎN DOI TIMPI

mozaic

coama unui prinţ al deşertului
atinge visul-
o altă fată morgana?

în voia valurilor,
sub blândețea lunii,
mii de fluturi…

săgetător rătăcitor-
ochiul farului
țintește mai bine.

dibuind polul nord-
treji
șlefuitorii de pietre.

apele se rotesc,
cânt