Blog

mozaic

sub destinderea înserării,

zboruri

 peste apele visului.

sihăstrie-

 șuierătoare țărmuri

 ale luminii.

pe muchia timpului,

 frână răului,

făcând cruce...

altă perspectivă-

 cu nume de împrumut

 vechile corvezi.

timp reformat-

 omul între spițe

 feliază o

 doar o viziune... doar un vis
 și-apoi dorința-mi de-a vedea -
 o glorie a versului Distins
 ce-mi luminează viața mea...
 
 am vrut să mă întorc în timp
 în noaptea-n care stelele pe cer -
 mi-au spus să am un somn pretins
 ce mă va duce-n grabă că

prea multe întrebări fără răspunsuri

însoțesc viața

nimeni nu are explicații perfect plauzibile

degeaba câte unul dintre noi mai trage după dânsul

hoitul în putrefacție al logicii

răspunsul la întrebarea nedezlegată a Facerii

întârzie

Biblia se pronunță î

Aș vrea printre stele să stăm,

Pe aceeași bancă ca odinioară,

Din nectarul iubirii să gustăm,

Să ne îmbrățișăm ca prima oară.

La ureche încet să-ți șoptesc,

Să ascundem în buzunar stele,

În privirile tale să mă odihnesc,

De mână să alergăm printre ele.

Steau

       1.Dus cu... nasul

De-aia are nasul mare

Dumnealui? Parcă-i Birlic...

Soția-i piper și sare,

Și-l îndeasă în... ibric.

2. Privitul... nu costă nimic!

Caut în meniu ceva delicios,

Nehotărât cumpăr și... pretenții.

Ridic privirea, of, e capricios

Trupul

Se adună gândurile-n clepsidra timpului
ca lâna şi mohairul croşetate cândva de bunica
să facă harababură prin mintea şi sufletul
omului care se lasă prizonieri în largul tumultului
îngrămădit în lovelele din vise şi de lipsa lor
unde boala strigă de mult

tu ai apărut spontan
pe a nopților ecran
eu am fost pe loc vrăjit
si de soartă chinuit -
nu am crinul de lumină
dar am fața ta Divină
ce e Sfantă din icoane
excitându-mi ziua
Doamne...

față scumpă de Fecioară
cu zâmbet de primavară
și lumină de miste

paharul de șampanie cu urme de ruj pe margini

e-al tău

n-am îndrăznit să-l mut din colțul vitrinei

dintr-un sentiment mistic

încercând să nu șterg urmele trecerii tale

senzația că ești încă aici

întărită de foșnetul misterios al unei rochii negre

de seară

de

Își scurge timpul clipa în paharul existenței

Ca axă infinită cu: zile, luni și ani,

Iar spațiul în certitudinea decenței

Există, localizat la umbră de castani.

Îmi regăsesc ființa pe-acele coordonate

Unde-mi plutește nimicnicia plictisită.

Eterne, timpul

SOLIE

Așteaptă-mă pe puntea dintre taine, mirării să mă scrii, nevinovată,
cu palme de fioruri framântată, descopciindu-mă de ale iernii haine.

Dă semn venirii primăverii-n mine, în roi de floare de cireș amar,
fă-mi din iubire, astăzi, corolar miresmel

Caută-mă

Caută-mă-n lacrimă de nor
În suspinul apei de izvor
Simte-mă în adieri de vânt
Și-n dulceața pusă în cuvânt.
Simte-mă-n parfumul florilor
În lumina blând-a stelelor.
Caută-mă-n umbrele din noapte
Și în răsfoiri târzii de carte.
Caută-mă-n doina înse

gândurile nopții trec prin vise,

te aștept în fiecare clipă,

vântul bate, este atât de rece,

este cald la noi în mansardă.

îmi lipesc fruntea de geam,

ninge peste cărarea viselor mele,

toate dorm, inima mea veghează,

este cald la noi în mansardă.

câteva stro

Nu-i cu altul, e cu tine,
Este rău ori este bine!
Vrea să-ți zică de noroc,
Ai contra, dar nu ai loc...
Sare arsă ca de foc,
Toată ziua te-a legat,
Azi s-o ții ești obligat!

seducătoare 
această dimineață 
de februarie- 
muguri mijesc 
din
găoace de gânduri... 

în scăldătoare, 
printre frunze uscate, 
câteva versete. 


ispititoare vorbe:
" în interesul luptei
noastre comune 
ordinea și liniștea să se consolideze!" -
at

 mămicuța-i încântată
 de-așa geniu de copil -
 pare "funny" câteodată
 dar de farmec este plin...
 
 el e mic și vrea să știe
 cum se scrie "poezie" - 
 deci încearcă-o simplă rimă 
 într-un loc... care-l inspiră...
 
 
   
   
 
 
 
 
 
 hi

Eveniment cultural

În data de 23 nov. 2018, în sala de lectură a Bibliotecii Județene I.G.Bibicescu a avut loc lansarea celui de-al doilea volum al antologiei "Mărturii spre neuitare", serie ce cuprinde textele regretatului profesor, gazetar și scrii

necazul cu fotografiile vechi

e că simți viața cum îți întoarce spatele

cum așează în locul viselor

pietre

pentru fiecare vis

câte o piatră

până când simți că te transformă într-un Sisif ambulant

și scoți ștecherul din priza cu vise

să faci loc dragostei

dar