(postarea precedentă)

          Astronomie

          Moto: „Noi suntem o cale prin care cosmosul se cunoaşte pe sine.” (Carl Sagan)

            Și de la astru trecem ușor la astronomie, cu vreo 14 definiții în dicționarele românești, care

        1.Știre mondenă

E caniculă, mult soare...

Parașuta Veronica

Este însă la răcoare

Fiindcă și-a expus... rândunica.

2. Constatare „ionică”

Unde-s IONI puterea crește!

Nu, Ionică, ce surâzi?

Deci mai bine te păzește

De prezența lor, că-s hâzi.

3. Pe plan

Ești prea departe, dar în suflet îmi ești atâta de aproape,

Părcă îți văd iubitul umblet; te-aș săruta ușor pe pleoape,

Apoi în brațe mi te-aș strânge lipindu-te ușor de piept,

Sărutul tău nu mi-ar ajunge și altele am să aștept...

Iar tu, cât ești de ge

Mi-e dor, atât de dor de tine, de ochii tăi pătrunzători,

De gura ta ce-o știu prea bine – mă ridica până la nori

Și de acolo până-n ceruri, iară apoi tot lângă tine,

Iubita mea, știi că alături mi-a fost mereu atât de bine!...

Dar am plecat în zări alb

Văd că îngerul tău, te îndeamnă să scrii.

O minune de versuri, strânse în poezii –

Scrie-ntruna, copilă, scrie, scrii minunat,

Versul tău nu va fi, niciodată uitat!...

Scrie vers de durere, scrie versul de dor,

Ce-mi coboară în suflet și îl face ușor –

Da

singura certitudine este biletul tău

de pe noptiera

scriai că pleci să-ți cauți drumul

de-atunci torn incontinu apă la rădăcina gândului

așteptând să răsară un firicel de speranță

n-a avut niciun sens să pleci din viața mea

pe ușa din dos a iubirii

lăsându

Pe-ntins de ape se prăvale stele
În nopțile în care se-nfiripă visuri
Sub ale mele pleoape, reci abisuri;
Eu nu mai vreau să mă trezesc din ele.

Pustiul străzii este înghețat,

Tremură un un suflet îngândurat,

În odaia noastră este tăcere,

Umbrele se ascund în unghere.

Vântul cântă sălbatice acorduri,

Frigul a înghețat tare pe geamuri,

Fulgii de zăpadă își iau zborul,

Geme și tremură trandafirul.

Cu

Ce tribut am dat deșertăciunii?!

Tot ce i-am promis în zeci de oase.

Chiar am împlinit cumva pe unii,

Iar pe alții... Lasă-i să mă lase!

Văluri de-ntuneric și lumină

Mi-au blocat incertele intenții

Fără să le pot găsi vreo vină...

Eu credeam că am prea mari

            Geografie lingvistică (stele și „stele”)

          (postarea precedentă)

          Universul sau cosmosul

          Moto: La steaua

„La steaua care-a răsărit

E-o cale-atât de lungă,

Că mii de ani i-a trebuit

Luminii să ne-ajungă!

Poate demul

 o cărare însorită, ce-i scăldată de culori
 mă invită cu ispită, să o calc devreme-n zori -
 să pășesc cu-ngăduință, fără ifose supreme
 doar cu unică dorință, pentru a uita de lene...
 
 totu-n jur e basm și are, rezonanțe-n infinit
 de

Mâna (parodie)

pe strada mea se pierd lucruri

tot felul de lucruri

o dată am găsit o mână de om

mișcătoare

râcâia cu degetele

cu unghiile

pământul

mai încolo un ciung

dirija netulburat traficul

 într-o intersecție

și-am rămas fără grai

nu se întâmplă de multe o

 pupincurismul este o ”boală” care nu dispare
 are tradiție și chiar ”unică” culoare...
 
 cică dacă nu pupi bine nu ai șanse deloc
 să fi urmărit de noroc...
 
 rămâi cu o imagine ce e străină de viață 
 dar care te ”ajută” să ai vânzare la

îmi iau viața la braț

fără prea multă tragere de inimă

mi-aș fi dorit în noaptea aceasta dintre ani să fiu singur

doar eu și sufletul meu

să ne putem plânge în voie pe umăr

undeva în afara instanțelor de apel ale timpului

aproape imposibil

cunoscând  toate

Întâmpinarea Domnului

În tradiția populară românească, ziua de 2 februarie, nu este doar ziua când are loc sărbătoarea Întâmpinarea Domnului, sau Stretenia (denumirea slavona a Întâmpinării Domnului) ci este un cumul de sărbători creștine și precrești

mozaic

păstrând gustul

de iarbă verde și zboruri-
semn de carte.

scârțăitul pașilor noștri
pe gheață-
iubire dezacordată.

prin viscol,
doi bătrâni…
 cu grâu încolțit spre altar.

degerături-
 coadă pentru
câțiva pești congelați...

 ochi închiși,
înf

– Crezi că albăstreaua ta,

Acum mă va fermeca?

Meritam poate-un buchet

Sau alune... berechet.

Ce să fac c-o floricică?

Acuși, acuși se usucă.

– Aș fi vrut să-ți spun discret

(Dezvăluind un secret)

Că-mi place de dumneata,

Chiar dacă ești cam rea.

– Eu sunt re

Infinitul plămădi scânteia 

Ca să-i cadă pradă... înadins,

Neștiind că, astfel, rupe cheia

Către miezul sinelui aprins.

De atunci, întors mai totdeauna

La repere care fug de el,

Își invocă, obstinat, furtuna

Ce-i redă originea... fidel.

Supraviețuirea răzvră