Priveam sărutul lunii pe luciul clar de apă
De țărm se izbeau valuri, vântul vorbea în șoaptă
Priveau până și norii dar nu înțelegeau
Care-i misterul apei, târcoale îi dădeau.

O barcă-n depărtare gemea înăbușit
Părea a fi femeie ce plânsul și-a oprit

Iubito,-n seara asta minunată când mușețelul a-nflorit în crâng,

Iar liniștea de foșnet tulburată, al frunzelor de plop, aș vrea să strâng

În brațe mijlocelu-ți de naiadă și buzele aș vrea să îți sărut –

Însă te rog ca nimeni să nu vadă nimic ce între n

Ea este sublimă doar în teorie, în viață-aplicată e-un amplu coșmar,

Din toți politrucii s-aleg doar o mie, ce n-au în glagorii o spiță măcar.

Votează toți proștii, și oligofrenii, ce-și vând conștiința pe-un litru de vin –

Le cântă prohodul și multe ut

PE CRENEL
(Corneliu Neagu, 16.07.2019)

Nori negri se adună peste cer,
se lasă grei pe ziduri la cetate,
din salba gândurilor mele pier
speranțele din amintiri trădate.
Dar caut încă visul dispărut
prin neiertări întinse ca o pată
pe dorurile-ntoarse

Carte noua la EDITURA SAGA :

RÂVNESC LA O LUME - ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI 

În anul 1967 un disident român, disperat de starea și condiția culturii în România comunistă, inițiază în casa sa de la Păltiniș colocvii și seminarii în scopul a depista 20

ar trebui să ne iubim acum pentru cât mai avem de trăit

nu știm ce ne mai așteaptă și mâine

 azi am avut tornade înspăimântătoare la prânz

puhoaie de apă și alunecări apocaliptice de pietre spre seară

în munți

în zori a plouat cu gheață cât oul de mierlă

Iubesc, trăiesc și simt prin poezie, miracol doar de Cer înfăptuit,

Mai scriu din când în când și-o erezie, în ochii celor fără de zenit –

Sunt mulți chemați să reprezinte ginta, puțin aleși de timpul nemilos,

E mai ușor ca să vorbești cu flinta, decât

Se apropie înserarea 
și simt parfumul 
florilor de margarete
ce-mi țese adânc cărarea
cu visări de taină 
pe poteci închise de iubiri
sunt umbre reci 
întoarse din trecut
priviri ce au fost cândva
flăcări aprinse...
s-au stins pe ape tulburi
cuvinte nu mai sun

Apusul sângeriu mai bate-n poarta 
de unde ai plecat, copil fiind...
și ți-ai sculptat cu mâini de piatră soarta
trăind, murind și iarăși mai trăind.
Apusul sângeriu bate-n fereastra
în care îți zâmbea un răsărit
și-ți arăta minuni din lumea asta,
făcându-t

Se joacă picăturile de ploaie,

în ochii tăi senini, adânci,

Plouă peste a sufletului corăbii,

vântul mângâie multe stânci.

Curcubeul scutură toate culorile,

alte nuanțe caută în ploaie,

Vântul își schimbă tonurile,

este mai întuneric în odaie.

Ploaie înoată

 Ei erau
 
 Ei erau aerul căzut
 iar căzutul... aerul lovit
 adică o rană.
 Nu au putut să scape
 de lipitorile burghiu
 care le sugeau sângele.
 Unde sunt lumile 
 aceste lumi „paradoxale”
 ale rănilor ce nasc eroi
 fără răni ? 
  -------

Dr. Arroyo oftă.

S-a terminat.

Programul SETI a dat faliment, sponsorii au abandonat cauza, calculatoarele au rămas învechite, iar telescoapele îmbătrânite și uzate. Deceniile tăcerii le-au învins misiunea.

Câte miliarde de dolari s-au cheltuit cu SETI

Poezia e sublimă, mulți o scriu și o trăiesc, 

Sufletele le animă, simplu, franc și omenesc,

Alții au făcut din ea, scop în sine, mod de viață –

Nu că ar fi o belea, însă au lansat pe piață

Cărticele cât caietul pe care le vor volume,

Reclamă cu berechet

Este prima dată când sunt la una din aceste, așa-numitele, speed dates unde ți se dau doar trei minute să conversezi și apoi treci la următorul candidat.

Prima mea întâlnire se numește Roxi și arată bine. Mă prezint ca Nelu. Am venit pregătit cu o rep

Da, te iubesc cu plinătate, da, te iubesc – e-ncântător

Iubirea mea nu se mai poate schimba, căci nu-i întâmplător

Tot sentimentul de lumină ce m-a cuprins, căci te ador,

Cu tine ziua e senină chiar dacă ceru-i plin de nor.

Da, te iubesc cu disperare, p

POEMUL VÂNDUT
(Corneliu Neagu, 13.07.2019)

Adoarme dorul pe un colț de stâncă,
regretele din umbră contenesc,
doar amintirile trădate mai aruncă
cu jar adus dintr-un vulcan ceresc.

Dar mă trezește visul dintr-odată,
alerg spre geam cu gândul speriat,

Cap.14

.

Rezumat cap.13

În zorii unei zilei, George Apostol asistă la un fenomen paranormal, bizar, în timp ce Agnes Mărgărit, care nu are nicio explicație plauzibilă, nu pare surprinsă deloc, ba chiar îi vorbește despre o evoluție ciclică a acestui fen