Blog

În dimineața aceea în care te-ai predat răpusă brațelor mele
Și umbra îți dansa nebună pe colțul acela de perete
Am comis păcatul și mi-am semnat condamnarea la neeliberare
Am cerut să mă încătușezi în strânsoarea mătăsoasă a cearșafului
Să ai drept

Nori grei se strâng pe cerul lumii, rapacitatea stă la pândă,

Prostia e asemeni ciumii, iar noi plătim la ea dobândă.

Se strâng puhoi toți parveniții în ritualuri complicate –

Dând jerfă tot amarul vieții și fremătând constant, din coate.

Venalitatea e

De va veni la tine vântul, purtând miros de lăcrămioară,

Să-ți amintești atunci cuvântul ce ți l-am spus:”să nu te doară

Iubirea dulce amăruie ce-ți dă fiori atât de des,

Căci ne vedem pe cărăruie și-ți spun al miilea eres

Scris pentru tine și iubirea c

E soare și mi-atât de bine, te-aș vrea aproape ca să fii,

Mi-e dor și gândul către tine stârnește-n minte-alegorii

De versuri destinate ție, iubirii ce ți-o port mereu –

Efluviu simt de poezie, ești muza cugetului meu.

Iar soarele pe bolta-albastră, str

ULTIM POPAS
(Corneliu Neagu, 11.07.2019)

O, gânduri rămase legate-n trecut
de lungi amintiri ce revin uneori
pe strune vrăjite de sfinte viori
trezite adesea din visul pierdut! –
de ce vă întoarceți atât de târziu,
pe aripa dorului încă proscris
la m

Adun cuvintele într-o carte

iar gândul tău

mă va găsi în mulțime

sau poate eu

te voi găsi într-un  târziu

voi îmbrăca rochia nouă

cu  flori colorată

voi alerga prin verdele

crud al ierbii

și pașii  mei vor lăsa

urme adânci peste câmpii

am văzut cum trec anii 

p

țărâna prin care-ai călcat s-a-ntărit ca un cadavru

locul de-acolo e mort

nici firul de iarbă nu mai răzbește prin crusta aceea violacee

spre negru

a pământului

așezată ca o platoșă la capul soldatului necunoscut

nici oamenii nu mai trec

copacii și-au asmuț

Dacă Nichita Stănescu ne dezvăluia, în trecut, din perenitatea gândurilor sale, afirmând: “Eu nu prea cred că există poeţi, cred că există poezie” şi insistând asupra faptului că „Un poet nu poate fi mai bun decât alt poet”, dar „poate fi mai bun dec

Aș fi dorit să fi rămas la fel,
Îndrăgostiţi ca-n prima zi
Şi-n strălucirea nopţii fără nume
Să fii lumină pentru mine.
Azi amintirea curge printre noi
Şi iubirea din umbră ne mai cheamă
Să retrăim clipe de vis
De-a dragoste-i chemare să n-avem team

 Mai așteaptă un pic
 până când îți voi deschide poarta.
 S-a înțepenit zăvorul cerințelor mele
 când am crezut că încă mă mai iubești.
 Nu am cerințe speciale
 doar imagini prinse în cârlige
 pe o linie de infinitate imaginară
 în căușul anilor puși

Cap. 13

.

Rezumat cap.12

George Apostol descoperă brusc că Agnes Mărgărit e mai mult decât șefa stației meteorologice, și anume femeie, lucru care-l uimește. Nici Agnes Mărgărit nu-și explică semnificația interesului său, pe care nu și-l manifestase pân

Lumea asta-i răsturnată, toate sunt cu susu-n jos,

Iar valoarea-adevărată nu e de nici un folos –

Semidocți ce plagiază astăzi sunt doctori docenți,

Iară cei ce-i promovează, sunt la fel de ”eminenți”!

A fura, este un merit în această lume strâmbă,

Cine

În învălmășeala gândurilor mele mi-am impus să-mi conserv (pentru un timp scurt) aproape jumătate de secol de existență. Cum? Pur și simplu m-am agățat de axa existenței mele, am smuls anii și i-am îngrămădit într-un sac imens. Dacă mă doare? Nu. Mi-

Plouă. Bobițele cad din cer  

Parcă sunt cireșe amare.

Emoționat, trist, puțin stingher

Le împrumut o-mbrățișare.

Parcă sunt cireșe amare

Stropii ce îmi mângâie fața

Le împrumut o-mbrățișare,

Când apare blând dimineața.

Stropii ce îmi mângâie fața

Lunecă, a

Te caut,
Unde soarbe pământul
Apă din gura cerului;
Unde se adapă îngeri
Cărora nu le-au crescut aripile;
Unde izvorăște lumina
Din geană de cer încruntată.

Scormonesc disperată
Clipele acelea
Pe care le-am ignorat
Atunci când seară de seară
Îmi des

La ce-i bună poezia în vreme de secetă

Dacă nu poate aduce măcar rouă în ochii

totu-i la liber în viața aceasta

ai nevoie de puțină nefericire

îți iei sufletul de braț și intri în primul magazin  fashion/beauty

raionul  „femei fără inimă”

de exemplu

sau cu fructe de cactus

plătești cu propria-ți viață

desigur

introduci  cardul personal

Adăstasem pe băncuță din parcul troiței, lăsând soarele să-mi refacă stocul de vitamina D. Era căldura aia blândă, lejer umedă și parfumată a primăverii care-ți deschide toți porii și face sângele să alerge mai repede prin artere.

Cum stăteam eu răscr