Tăcut e amurgul și a lui șoaptă,

Să rătăcesc în noapte mi-e dor,

Pe foaia albă de gânduri pictată,

De veghe stă mereu visul călător.

Îmi dăruiești iubite elixirul iubirii tale,

Mă copleșește melancolia unui apus,

În părul negru prinzi multe petale,

Și ochi

Vino să trecem împreună

prin arcul de timp

adunând anii de-argint

în anotimpuri cu limpede cer

vino cu mine în iarna cea albă

unde vântul cerne

stele de zăpadă

și-n cosițe voi prinde petale ninse

din răsăritul de soare

în privirea ta caldă

vo

Sfânta Biblie-ntr-o doară, începui s-o studiez,

La un Institut de-ăl Biblic ce păstrează viu un crez –

Biblia e Legea Sfântă pentru orișice creștin,

Chiar dacă fiind stufoasă pentru mulți este un chin!...

Legile scrise pe piatră zece-n număr cum le știți

 în noaptea asta, păru-ți este colorat 
 cu rime l-am împodobit, intenționat -
 metafore, ce-mi ies din sufletu-mi tăcut 
 când eu pe tine te doresc, desigur mult. 
 
 în noaptea asta-mi este tare dor de tine 
 nici eu nu știu, nu știu prea

 Cartierul meu se afla în zona Dosul Morii, între cârciuma lui Bobocică, Alimentara lui Ouate, grădinile de zarzavat ale bulgarilor ciopleni și biserica lor catolică. Un capăt al străzii ducea spre groapa de nisip, vecină acum cu Centrala Termoelectr

în spatele oricărei trăiri ratate exist-o speranță

cel puțin una

nu mai e niciun secret pentru nimeni în acest joc

de-a v-ați asunselea

pierzi tramvaiul în drum spre servici

nu moare nimeni

vine altul

te-mpedici în mărăcinii stufoși ai gândului

te ridici în

Mere, pere și gutui

Adunate de pe grui,

Răcorite de o brumă

Malaxate sunt o spumă,

Emulsionate bine

Lasă-n jur miresme fine,

Aromată la final

Degustată hibernal,

Asta nu-i ceva banal!

Ioan Friciu

(Soluția în forma textului)

Unde ești, odorul meu?

Rog să vii la mine.

Unde ești, iubitul meu?

Nu pot fără tine.

Stau la geam și te aștept,

Zile  lungi cu dor.

Strâng cu dragoste la piept,

poza ta, uşor...

Cât pe ce să ațipesc,

De parfum de floare.

Auzit-am «te iubesc»...

Inima mă doar

De ce ți-aș fi eu ție dragă,
Eu cea cu buza ca de fragă,
Norocul prins din păpădie,
Așa cum numai tu-mi spui mie?

Cu umerii mărunți cât nuca
Ți-alerg prin gânduri ca năluca.
Cu trup subțire de zvârlugă
Poveste-ți sunt cât noaptea-i lungă.

Iar când dă

(postarea precedentă)

Calul

Moto 1: „Regatul meu pentru un cal!" (William Shakespeare)

Moto 2: LE PLUS GRAND CABARET DU MONDE (click; Rosi Hochegger)

Și dacă am scris noi despre roată, trebuie să scriem și despre cal, deoarece civilizația roții este s

Efemeride (60)
de Gabriela Mimi Boroianu
25.02.2017

Te rupeai ca o umbră
din noapte
și toate zidurile ți se supuneau
deschizându-se în calea ta
iar vântul își împletea șoaptele
cu tine
tremurând frunzele plopului
ce suspinau înfiorate

Și-ți simțeam atinge

mă simt în siguranță

    nu e totuna cu un sentiment de securitate

        aroma cafelei și gândul liber

            trecători încruntați

            ne privesc uneori din stradă

            bănuielile lor pot fi întemeiate

                   pe convingeri

 
    
    
    
 am început ca să gândesc  
 vizând doar fapte noi -
 noaptea prietenă-mi era 
 articulând vorbe de soi... 
 
 doream să te întâmpin 
 inaugurând ceva special -
 zidind un gând prin cântec 
 aripă-a unui fapt real... 
 
 îți scri

Adesea m-am gândit, la o cafea,

Tânjind spre primăvara ce-o aștept,

Să-i fac puțin loc în inima mea

Sau măcar să o îmbrățișez, la piept.

Ghiocei, cu haina de catifea,

Asimilează-n taină-al meu concept.

Adesea m-am gândit, la o cafea,

Tânjind spre primăvara

Printre stânci cu văi întunecate,

peste păduri cu brazi înalți

călătorești

rândunica mea dragă

dincolo de soare,

de spaţiul dintre astre

peste hotare cu bolţii înstelate

în fața mea

te apleci cu-o tandră legănare

desparți imensitatea clipelor

bei din izvorul

e neplăcut să vezi în jurul tău alte chipuri

alți oameni

să te întrebi atunci unde sunt ceilalți

de ce-ai rămas doar tu pe insula aceasta

de singurătate

ca un nefericit Robinson Crusoe

printr palmieri și plante exotice

nu înțelegi cum s-a putut să rămâi în

 m-am aruncat în picătura ta de suflet
 înconjurat fiind de ziduri nevăzute
 m-am agățat de un mâner de sunet
 când îmi vorbeai pe unde concepute
 nu îți vedeam nici buzele de aer
 și nici nu-nțelegeam cum de exiști
 nu mai știam de su

Moale este, hrănitoare,
Ăsta pare disc de soare!
Mai demult trona pe masă,
Astăzi nu mai e aleasă!
Laptele-l servești cu fulgi,
Iminent afară fugi
Ghiftuit și balonat!
Ai băut bicarbonat?

De Dragobote - La mulți ani…

   - acrostih -

De Dragobete  pune-ți strai strămoșesc, iubito,

E mare sărbătoare – Ziua îndrăgostiților!

Deschide-ți inima să ne anunțăm logodna.

Răsună pădurea de chiotele fetelor și feciorilor…

Auzi? De astăzi și păsările p

Jucând X și 0 cu viața (3)
Gabriela Mimi Boroianu
24.08.2017

își face apariția
ca un ghimpe în ochi
imediat soarele intră în eclipsă
toate apele lumii trec
și mă trec
provocând un tsunami
în stomacul meu

de cât venin scuipă în jur
ar muri otrăvită
de s-ar muș