Blog

Sub boltă cerului

se dezlănțuie  furtuna

îmi spulberă grădina

mea de trandafiri

și fragede zambile...

privesc îngândurată

 în suflet trăiesc amintirea

ce a țese din furca vremii

un trist covor de lacrimi

simt  visul cum se stinge

sub stele albastre

ce se topes

 întins pe malul mării
 privesc îndepărtate stele
 dorind să-mi lumineze ochii
 ce-mi sunt acum ca ele -
 iubito... am magic în privire
 și te zăresc pe unice-nălțimi
 îți mângâi trupul ce îmi cere
 să-l țin pe brațe de lumini... 
  

să nu-mi spui că ai mai vrea și o bucată de cer

pe lângă inima mea

ar fi prea mult

nu-mi cere ce nu-ți pot da și nu-ți poate da nimeni

lista ta de dorințe a ajuns la sfârșit

e timpul să te uiți și peste lista mea

scurtă

cu un singur punct

„primeștie-mă în su

De ce voi State vă doriți puterea?

Ați vrea să pârjoliți cumva pământul?

Pe limbă vreți a sugruma cuvântul

Și-n suflet să ne intre doar durerea?

Dar nu va asculta nici Domnul Sfântul

Să vă ajute a-mplini voi vrerea!

Vă va întuneca subit vederea

Tăindu-vă

  
 









 


 azi... mai întorc o filă-a vremii
 cu degete de simțământ târziu -
 ce-mi tremură și iute cerne
 trecutul meu, ce-i un "pustiu"... 

 privesc dezamăgit la trenul
 ce-a alergat fără de teamă -
 trăgând vagoane către cerul
 ce-i

      1.Epitaful unui afemeiat

Aici doarme Don Fănel

Gigolo de rang înalt,

Chiar de era golănel

Moartea l-a luat... instant.

2. „Literatul” fără... vină

De-ar fi tradus și el... poete

Poate era mai fericit

N-ar fi murit doar cu regrete

Putea fi însă... năuci

Tu-mi ceri să uit

de furtuni şi de ploaie,

de ninsori și de vremea rea

te văd azi o umbră de nor

la marginea zării

sub un colț de stea

ascultă cum lupii

urlă în pădurea de argint

amurguri de vreme se sting

ninge la hotarele anotimpului

pleoapele sunt

Nu vreau să văd

Cum roșul din propriu-mi sânge

Mă privește.

Nu știu să ascult

Cum verdele din propriu-mi trup

Îmi vorbește.

Dar vreau și pot

Să mediez un dialog

Între clocotitorul sânge

Și tupeistul verde.

Cu audiența la apogeu

Constat puterea culorii

Din tru

cel mai mult timp petreci în trecut

deșirând viața ca pe un pulover vechi

lăsat în uitare

mâine îl vei împleti la loc cu nasturi din cochilie de melc

și anchior

să fie cool

vei mai adăuga și ziua de azi de pe alt ghem

cu ață de altă culoare

îți vei face un c

Despre dragoste, pot spune că-i un lucru minunat,

Fără ea nu prea se poate, totu-i de necontestat –

Mi-aș hrăni acum cu dânsa, sufletul cel pârjolit

Inima și ea ca plânsa vrea să știe că-s iubit!...

Dragostea îmi iese-n cale – Doamne cât am mai dorit;

Să

 Aici, chiar aici unde piciorul meu a călcat pentru întâia oară, Regina României mele oprea trăsura. Dincolo de gardul acesta din piatră albă, văd aşa-zisul Castel. O clădire modestă, ţinând cont că era construită pentru o Regină, dar care inspiră r

pe cer muguri de lumină,

strălucesc printre florile albe.

înstelată este a nopții cortină,

îmi prinzi la gât două salbe.

pe banca noastră veche stam,

departe se aude un fulger,

cântecul nopții ascultam,

stelele se aprind toate pe cer.

noaptea se ascunde sub

Pășesc desculț prin iarba mătăsoasă

sonet

Pășesc desculț prin iarba mătăsoasă

Și calc ușor să nu-i omor culoarea

Pe față, brusc, îmi așternu paloarea

Pustiul ce domnea pe dulcea-mi casă.

Stă înclinată vechea poartă care-a

Înțepenit de vreme și nu-i pasă

C

azi lumea mea e în schimbare
gândind la tot ce e frumos -
natura ta iubito, e culoare
și-i plină de-un special miros...

azi te zăresc cu ochii minții
în Paradisul tău, unic... de vis -
acum la anii bătrâneții
când părul meu de ani e nins....

dar vârst

sunt strigăt intrat în "trupul" rațiunii
cu noțiune de argument spațial
sunt eu... ești tu... suntem noi
împinși de impulsuri de tip comercial
ne mulțumim cu dorințe de șansă pierdută
doar așa ca să fie un ceva perceput
de clipa ce stă pe buz

Curg ape învolburate

și norii plâng

în prag de toamnă

lângă trista cetate

unde amurgul

se destramă

o lacrimă se scurge pe ruine

afară e frig şi vânt

adun din clipa amară

a unui gând, prima amintire

port în priviri întristarea

timpului ce dispare

pe jos

dacii-au fost și vor rămâne
printre noi, deci ii simțim -
Spiritul lor, are-un nume
ce e de lumină plin.

sunt român și am mândrie
ce în suflet eu o port -
lupt cum pot, prin poezie
contra celui ce-i despot.

mintea mea, este curată
suflet, inimă... la

Mi-e dor de primul gângurit?

Sau poate-aș vrea să mă mai nasc o dată?

Nu știu unde și când am greșit?

Ce întrebări sinistre! Sunt debusolată?

Mă-nchid în carapacea viselor spulberate

Dorind să-mi schimb identitatea șubrezită.

Clocesc un plan, dar zilele-m

mușcătura lui Cerber e ca o semnătură pe gleznă

a morții

bătrânul Charon nu mai vede dincolo de maluri

și-mi  refuză bănuțul de aur

ca să trec Styxul

lăsându-mă zombi

nici om

nici înger

un fel de mort viu

strivit între două lumi închise ermetic

dac-aș putea mi