Obsesivă caligrafiere prin deșertul depărtării,
Nisipul, încă, se scurge-n clepsidra trupului
Captivă-ntre dunele viselor și tăcerea aurie
Ursită s-ajungă răstignită pe roata timpu

Nisipul nu mai este fierbinte,

Marea-i agitată, pescărușii țipă,

E liniște în gânduri și cuvinte,

Când plouă cerul face risipă,

Pescarii stau liniștiți la mal,

Să alergăm în mare printre valuri,

Mă acoperi grijuliu cu un șal,

Simt gustul mării printre sărut

Mi-a venit Muza, spre dimineață,
Era îmbrăcată ușor, în alb,
Cu trup de zee, plină de viață,
Și un buchet de flori gingaș, rozalb.

Sărutul dulce, i-l simt pe buze,
Și mă ridic cu ea... până-n nori.
Ieri, mă gândeam la rime și muze,
Iar astăzi, Ea

El iubea pe Valentina.
Ea pe Valentin iubea.
Nu-ndrăzneau să-și spună vina
Nici el ei, iar ea nu prea.

Ieri la horă se-ntâlniră.
În opinci el puse foc
Din priviri scântei săriră
Când o prinse de mijloc.

- Maica-mea te vrea de noră.
Ea roșise ca un frag.
E

 Din viața de zi cu zi a celor trei... Băsescu, Boc, Udrea.
 Din păcate... Elena nu poate fi văzută în camera de tortură.
 Vorbește la telefon cu Base... chestii "unice de viață"... 
 Înțelegeți... nu ? Sex și iar sex !

 
 
 

 sunt convins 
 că-l

Mi-am dorit să fiu o casă,

Dar făptura-mi nu mă lasă

Să devin beton armat

Cu tencuială machiat.

Aș fi vrut să fiu mașină,

Dar să merg fără benzină,

Iar în loc de roți să-mi pun

Un pantof ceva mai bun.

Poate, dacă peste ani

M-aș fi transformat în bani,

Viața

îmi place Omul Underground

acel boy band teribil al nopților dintre blocuri

cu piercinguri in nas

în buză

ras în cap

îmi plac piesele lui muzicale de tip hip-hop

vorbite

în do major

desenele lui rupestre-n graffiti

din ganguri

amintind de Cabala

n-are cum să nu

Când șoapta-i despărțită în silabe
Și sărutări pe buze ne sunt sclave
Mai ninge-mă, iubite, iar cu o iarnă
În lungi troiene, ca un imn de slavă.

Amarnic dor ascuns ne zăpăcește;
Cum un copil dorit de sân scâncește.
Te-aştept sub avalanșa de iubire
Să-

Bună dimineața,

La primul gângurit

Spune copilul când viața

L-a zămislit.

Bună ziua, salut!

Plictisit de școală

Un adolescent tăcut

Ș-aprinde-o țigară.

Bună seara, amici.

În clădiri sau pe afară

Oameni mari, dar și mici

Își zâmbesc cu sfială.

Te salut, și eu,

Liviuț și Veorica, împreună nu știu frica,

Și mă-ntreb mereu, mereu, cum îi rabdă Dumnezeu!?!...

Ea-i proastă cum alta nu-i, el e hoț, al Dracului  -

Bișnițar până mai ieri, Liviuț, ce poți să-i ceri,

La șefia P.S.D., s-a instalat repede

Că e bun la sforă

simți fulgii aceștia cum cad peste noi

și ne îngroapă în giulgiuri

îți tremură mâna înghețată de frig

sigur îți tremură și inima

să nu te sperii

de urletul lupului singuratic

din pustiu

de strălucirea sticloasă a lunii

înfiptă ca o suliță a lui Ahile

în inima

Ramură de sălcioară
Îți plâng mugurii pe-afară
Primăvara vor la soare
Raze vii să-i înfășoare.

De pe trunchiul noduros
Chipuri de copil frumos
Cu ochi verzi ca de smarald
Scoate și-i ține la cald

Să se-ntreme la picioare
Și să prindă aripioare.
Rod din

 Aceasta este legenda unei ordinare păsări, care dobândește supremație prin
 propiu-i sacrificiu. În extazul morții, ea se înalță deasupra propiei agonii, cântând
 mai dulce decât privighetoarea și ciocârlia. Până și Dumnezeu în Paradisul Său,
 zâ

Vertical !

Măreața "Coloană Infinită"
ce mă înalţă
până dincolo de aerul oprit
al respiraţiei mele... purtate
pe spinarea calului  *Pegas* -
cu aripi de stele.

Vertical !
timidă pornire din apa
în care se naşte
din meduza ce moare
cel ce poate să zboar

căutăm disperaţi veşnicia
într-o altă zi -
niciodată nu e prea târziu
să tragem de firul nevăzut al vieţii
doar ca să credem în început
acum când sfârşitul e aproape...

nu ne schimonosim de durere
când suntem renăscuţi
în palmele timpului
palme

Sorbim

Libertatea din pahare de cristal

                    Și ne îndrăgostim.

Sărutăm

Clipa de liniște din buzunar

                    Și ne îmbătăm.

Și amețiți

Trăim ștergând ziua din calendar.

                    Suntem fericiți.

ce aș mai putea spune azi despre ieri

într-o singură frază

aș zice că am mai murit încă puțin

că mi-a mai căzut încă o frunză îngălbenită

din  ram

că pământul mi-a ajuns la genunchi

prostii  la timpul trecut

elucubrații

nu poți fragmenta după astfel de crit

Brumă târzie,
speranța bețivului-
mustul freamătă