Tată, nu ai mai rămas să culegi
anotimpurile mustind de viață
să-mi așezi în glastră copilăria
cu mirosul unui veac făr’ de singurătate
vino, prinde-mi în păr primii ghiocei,
primăvară să danseze prin minte
un vals știut doar de noi.
în grădina din fa
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!