Blog

Astăzi am scris demențiale versuri...

Le-am potrivit pe vechiul portativ
cu toate că n-aveam nici un motiv
să umblu printre stele și eresuri.
Astăzi am scris demențiale versuri.
Mi-am înfășat cuvântul în răvaș.
Aproape că intrasem în sevraj
dorind să fac sp

Nu știu de ce cred că ziua de azi se va încheia prost
că fiecare zi de acum înainte va fi un dezastru
nici n-am apucat să dau binețe femeii
care-mi împrăștie noaptea
și care mi strecoară în pat zorile
am ochii goi
uscați de lumină
parcă aș fi pe pilot au

Gerul în casă iar mă alungă,

O frunză este tristă la plecare.

Cerul dăruiește fulgi la fiecare,

Noaptea mi se pare mai lungă.

Deaschid geamul într-o  încercare,

Fulgii veseli la noi vor să ajungă.

Unul mai grăbit vrea să ne atingă,

Totul este înghețat, în

Ce liniște e-n clipa de acum

căci floarea-și face planuri să răsară
la marginea pădurii, lângă drum,
să vadă pui de păsări care zboară.
Ce liniște e-n clipa de acum.
Grâul suspină singur de sub brazdă,
iar lemnul s-a făcut în sobă scrum.
Natura-i pregătită

Palatul prințesei seamănă constructiv cu Château noir, diferă numai culoarea pietrei, care este albă. Suntem așteptați de un majordom cu aceeași ținută țeapănă ca și a lui David. După politețurile de rigoare mă invită înăuntru. Prințesa, o femeie de

m-am trezit încă o dată din moarte

din somn

noaptea e ca un fel de Golgotă la capătul zilei

murim în fiecare noapte câte puțin

ne tragem sufletele ostenite lângă inimi

o zi întodeauna e prea mult chiar și pentru un suflet

nu ne mai ajunge timpul pentru cât

Mândruță cu stele-n priviri
te legănai în ritmul ramurilor
de dor pe valurile nopții
de patimile voinicului
Dragobete lunatic
în ochii tăi lăcrima printre zăbrele inima
porumbiță captivă
în lațul vânătorului cu ochi de sfinx
el te privea cu ochiul

Zburăm  în vise tot mai departe,

privesc valurile mării agitate.

Ating cu aripile infinitul, cerul,

clipa pleacă, își ia repede zborul.

Visez câteodată, zbor printre stele.

aleg atentă doar una dintre ele.

Spuma albă pe nisip dansează,

tremură valurile, Soa

O neliniște perfidă se furișa zi după zi în sufletul Anei, oricât se străduia să ignore semnificația viselor care îi tulburau somnul noapte de noapte și a semnelor îngrijorătoare care prevesteau un pericol iminent. Era o vreme când asemenea temeri i-

Mai sănătoasă e uitarea
De dragobete

În lumina soarelui nocturn
Ai dispătut ușor din vedere,
Puteai rătăci pe-ntortocheatul drum,
Dacă iubirea ți-o mai cere!

Credeam că anii grei te-apasă
Și trupul semn al întrebării
Hoinar încurcă iarba de mătasă,
Ca

puteam să jur

cum pot și-acum

că ochii Medusei nu

rezistă aureolei tale

vezi tu

eu am parcurs același traseu

pe urme de pisică

de lebădă și leu

fără să cer socoteală

diasporei de draci înstrăinați de mine

nostalgiile îmi lungesc genele

loc de soare am berechet

l

În spatele ochilor 

e o lume de vis, de coșmar,
de iubire, de dor,
plină de mine, de tine, de noi,
de ploaia ce cade,
de nor,
de șuvoi,
de gânduri ce vin din neant ca un dar,
de zile ce-ncap într-un vechi calendar.
În spatele ochilor ești tu sau sunt eu,
iub

 Sala de mese este cu adevărat impresionantă. Ferestrele din cele patru părți ale încăperii, acoperite de perdele portocalii, curg până aproape la nivelul pardoselii, creând o admosferă caldă, familială. Masa, întinsă dintr-un capăt în altul, acoperi

într-o zi te redescoperi

în aceeași zvâcnire irațională... de pleoapă

restrâns dramatic  în timp

comprimat

redus la un cadru pe o peliculă fotosensibilă

cu milioane de cadre

un negativ care se autodevelopează în cea mai obscură cameră

a minții

a Eului

despre

Nu ştiu ce mi-a venit azi-dimineaţă să mă gândesc la viaţa mea mai mult ca de obicei. La evenimente importante sau nu, care m-au marcat într-un fel sau altul şi m-au transformat în omul care sunt în prezent, şi probabil voi fi în viitor, cine ştie? Ş