Blog

Doar virtual pâinea-i pe masă  

În suflet plutește sărăcia.      

Glumești, de parcă nici nu-ți pasă,

Nu ține de foame mojicia.

Nu îți impun să fi serios

Sau să ai conturile dolofane,

Dar traiul acesta gri, ațos

Doar împreună-l gonim din strane.

Soluția se

Tu ai plecat să-ți faci un rost,

Copilul meu gândesc la tine

C-a prins grădina mărăcine

De când acasă n-ai mai fost.

Mă rog la Domnul și țin post,

Dumnezeu să-ți dea tot bine

C-ai plecat să-ți faci un rost,

Copilul meu gândesc la tine.

Să reușești are un

Vreau să știu ce e iubirea aia simplă și fierbinte

Care nu are minciună, ură, false jurăminte,
Sentimente ce trădează dragoste, sinceritate,
Inimi care nu se sfarmă când tu minți pe jumătate.
Vreau să știu ce e iubirea aia care te înalță,
Până luna îț

Nu e tardiv ?

La umbra genelor sub pleoapă
Te-ai tolănit mai ca o divă,
Sperai că cineva așteaptă,
Să i te-ntinzi pe țol în tindă.

S-ar fi putut să se întâmple,
De nu-ți ieșeau fumuri pe horn;
Mi-a-ncărunțit părul la tâmple

De dorul tău într-un nesomn.

I

 Din Mercedesul E-Class Cabrio, oprit la capătul piațetei, coboară Voquin, îmbrăcat într-un costum elegant Armani, blemarin, și-mi face semne cu mâna. Ne îmbrățișăm prietenește sub privirile curioase ale lui Coulbert, care abia așteaptă să fie prezen

 toți suntem vinovați

aprioric

mai întâi în fața lui Dumnezeu

fiindcă ne-am născut din fructul păcatului

apoi în fața Codruței Kovesi

Înaltei Curți

nimic nu-i mai condamnabil decât faptul de-a fi

toți mințim despre trecerea noastră prin viață

dăm șpagă

consti

Iubirea nu se lasă dusă de nas prea departe,
se trezeşte-n capul mesei, dar nu stă prea mult,
nu vindecă de minciună, dar nici adevărul nu-l spune,
oferă tot ce-i ceri şi apoi nu iartă,
varsă mierea o risipeşte şi dulcele-i ameţeşte
de umbli fără nor

Nu fugi, clipă ştrengară! 

Ştiu că trenul ţi-i în gară 

Şi-orologiul trupu-ţi frânge, 

De sub pleoape mi te smulge. 

Mai rămâi, clipă zăludă, 

Deşi ştiu cât eşti de crudă! 

Lasă-te ademenită 

De şăgalnica-mi ispită! 

Ştiu, îţi e peste putinţă 

Căci ai chip

Tăcutele răni nu mor, ci mistuie,

În taină, ca o toamnă obosită

Care-a pierdut aroma de gutuie

Și plânge, de tristețe molipsită.

Tăcutele răni ni se-nfig în carne

Plimbându-se-n artere zâmbărețe

Și se adăpostesc ca niște goarne

În pulsul ce refuză să înghe

A început să plouă mai tare. Privesc geamurile bibliotecii din micul parc.. Intru repede, simt mirosul de hârtie, de cerneală...și parcă văd condeiul care a scris. Merg acolo unde știu eu, deschid o carte, mă năpădesc amintirile. Plouă, cartea îmi d

Toamna oamenilor se vede peste tot,

indiferent de anotimpul anului

plină de rău, nu există vreun antidot

pentru o schimbare a caracterului.

Ca şi frunzele toamnei, ce cad pe pământ,

transformându-se-ntr-un covoraş foşnitor,

pestriţe şi uscate-n rafală de v

 Parcă a fost ieri

debaraua noastră s-a umplut de tablouri

înrămate

a devenit un mic Louvre

întodeauna ne-a plăcut să ne înrămăm amintirile

să le pictăm pe câte-o bucată de pânză

apoi să le expunem ca pe niște tablouri

într-o expoziție a sufletului

una câte

Dați-mi lumină! Strigă țara

Târâtă-n mocirlă și nevoi.

Noi? Rătăciți (de mult) în gara

Vieții, mărșăluim în convoi.

N-o-ngenunchează, încă, fiara!

Auzi? Dorința-i curge-n șuvoi:

Dați-mi lumină! Strigă țara

Târâtă-n mocirlă și nevoi.

Am vrea să-i alungăm po

Un vânt cald se joacă iar în părul meu,
Sufletul înfrunzeşte când vrea Dumnezeu,
În iarna de afară este mereu o primăvară,
Ascult un cântec fără cuvinte la chitară.
Pomul vieţii se încarcă cu multe culori,
Anotimpuri încărcate de flori şi de nori.

Ful

Într-una din zilele următoare, când o pace aparentă domnea în casă, tableta pe care Lucia controla ultimele mesaje sosite din Suedia de la o nepoată a celor două gemene, unul din sutele primite în anul acela, pe care glaciala doctoriță refuza să le

Un proiect subteran ca o fiară cu cinci capete

a fost scos la iveală de oamenii lui,

desăvârşind marea privatizare!

Mânaţi de instincte primare

şi dragoste părintească

întâi am privatizat: “facerea”.

Pe rând, am  vândut privatizării bunătăţile,

din bătătura