Blog

LUNĂ NOUĂ ÎN VĂRSĂTOR

Luna s-a-nnoit, din nou, în Făurar,
n-a renunțat, chiar dacă este iarnă,
în straie albe de brocat s-a asortat
cu zăpada ce stă să se deștearnă.

Defilează atentă pe pasarela nopții,
totdeauna, interesată să fie în vogă,
plouă sau ninge

Prima noapte de dragoste trecuse repede, ca un vis. Zorii dimineți îi găsiseră sfărșiți.

- Mi se închid ochii! articulă ea abia perceptibil, punându-i o mână pe piept. Ai fost minunat,dragule, dar nu m-ai ascultat deloc! Te rugasem să fii prevăzător!

-

 rătăcesc cumva oblic
nu mai există atracţie
maşinile plutesc grave deasupra

șoselelor
copacii se-apleacă-ntr-o parte
păpuşarii fac tumbe
se încurcă în sfori
clovnii
se-neacă-n „alcooluri”
toate sticlele-s strâmbe
spargem seminţe-n dinţii

înegriți de

Sunt gânduri scrise de iubire,
Care din mine nu vor piere,
Cuvinte scrise pentru tine,
Neînţelese de lumi străine.

Vreau să te închid în mine,
Să-ţi dau dulceaţa din albine,
Ploaie de petale fermecată,
Iubire caldă şi atât de curată.

Din drumul tău să

E pomană cu ciolane

Și dulăii salivează,

Hămesiți ies din șoproane

Și se luptă, nu cedează,

Se-ncolțesc și sângerează

Nu s-așază în coloane

La pomană cu ciolane

Că dulăii salivează.

Gurile lor grosolane

Oase-ntregi îngurgitează,

Se afundă în cotloane

Și în l

Totul a început cândva, cu cineva, 

Ca într-o joacă fără reguli, de adulți. 

El asculta zâmbind, ea îi spunea ceva

Și pacea sufletească i-a unit... desculți.

Trecut-au ani, dar tot conjugă-mpreună

Verbul iubirii, smuls din realitate.

Dragostea lor curată

Virgil intrase să cumpere o pâine. După el își făcuse apariția o femeie deosebit de frumoasă, care cumpărase un covrig și care nu-și mai lua ochii de la dânsul.

- Mă cunoaștețu de undeva? o întrebase el intrigat.

- Am impresia că vă cunosc de când lume

începuse să plouă cu broaşte râioase

dinspre apus

ajunseseră broaştele până la genunchii

femeilor

ba în unele cazuri chiar şi mai sus

 ploua torenţial cu şerpi, cu şopârle

şi câini

ajunseseră lighioanele până la şoldurile

femeilor

ba în unele cazuri chiar şi

Ninsorile s-au pârguit pe colinarele pajişti,
iepurii s-au strâns la sfat de taină
sub acoperişurile albe ale tufişurilor nopţii
spre care urmele au fost acoperite de zăpadă,

îmblânzite pădurile de argint aşteaptă
stele cu mâini luminoase şi glasuri

Trec peste noi anii de-a rândul

Punând peceți peste peceți,

Ploi după ploi spălat-au prundul;

Ba chiar și varul din pereți!

S-au șters și urmele din glie

De când prin lume ne-am tot dus,

Iar uneori primim solie

Că unii au plecat, mai sus!

Nici nu le-am spu

S-a făcut rece afară.

Prin termopanele lui Beni abia se aude şuieratul unui tren ce soseşte în gară.

- E „Foamea” de la Timişoara, îşi informează el cei doi clienţi dintre care unul aproape zilnic, Ilie.

- Ce foame? se miră Ilie.

- E interregio Timişoara

Albastră e ideea de dreptate  

Ce decupează valuri înspumate

Și se blochează într-o geamandură,

Apoi înjură prezentul, cu ură.

                    Doar ceru-i gri!

Albastră e privirea ce-i blocată

Pe rugina de pe calea ferată

Și nu descoperă drumul iubirii

 In timp ce Ion Mortu  îşi îmbrăca hainele personale, după o săptămână de internare la Spitalul de Urgenţă Cocârjiţi, medicul  Vasile Creangă, un  grăsan trecut de şaizeci de ani, cu guşă şi ochi bulbucaţi, ca de viezure, mâzgâlea ceva indescifrabil

“…Pe Jean Fréron de un picior

Un șarpe l-a mușcat ușor...

Ce socotiți că s-a-ntâmplat?

Tot șarpele-a crăpat!... ”

Voltaire

Mă puteţi arde pe rug, fiindcă

nu am nevoie de corp, dă-l dracului!

Mă puteţi înjura de mamă, fiindcă

e moartă demult – nu mai sunt

la

Când am primit cartea, de la însăşi autoare, i-am zis fostei mele colege de facultate, cu oarecare invidie profesională: Excepţională grafică! După ce am răsfoit-o, acasă, am repetat, doar pentru mine, expresia. Auzisem, vag, ce-i drept, de Editura D

Stau și-acum printre cuvinte

Cum am stat și- n alte dăți,
N- am uitat de cele sfinte.
Găsitu- le-am printre cărți.
Stau și- acum printre cuvinte
Am dormit cu slova- n gând,
E sălbatică, cuminte,
Și- mi dă versuri când și când.
Stau și-acum printre cuvinte...

Dintr-o mie de iluzii

Mi- am prins adevăru- n păr,
Mi s-a acrit de confuzii ...
Amintirile- n răspăr
Le-am luat. Cu ele- n lume
Am plecat și n-am ajuns
Pe vreun munte, pe vreo culme...
Viitorul mi- e confuz.
Dintr-o mie de iluzii
Am ales doar ce-am simțit,
Am