Blog

A-nceput salariul să se şifoneze

pentru că s-a plictisit

de pariul îndelungat cu anii şi cu banii

jucaţi pe tabla sorţii.

Când anii se jucau cu clipele

strângându-le una câte una

făcând cunună din minute şi ore

până când acestea se-adunau

în zile şi nopţi

ump

Din cânt de doină și cuvânt

Luceafăr te-ai născut

Și-ai pus cu pana legământ

S-ajungi recunoscut.

Condeiul tău clocotitor

Ne-a lăsat moștenirea

Și-ai devenit nemuritor:

Asta ți-a fost menirea.

Sub tei un somn odihnitor

Să dormi în paradis

Coroanele de merișo

Ai scris despre iubire şi despre sfânta ţară,
De multe ori ai adormit lângă călimară.
Despre toamnă în scrisori din roase plicuri
Visai la basmul zânei Dochii printre rânduri.

Întâlnesc şi acum tineri care vorbesc pe nas
Care au uitat limba străbună c

E-un timp schilod, cu o rană sângerândă,

ca un mic portal deschis spre durerile din bătătură.

Aici, împrejurul e-o dimensiune superioară,

formată din suferinţe de acelaşi grad.

Neputincioşi şi nevăzători de Dumnezeu

dăm un refresh încrezător tuturor nimic

Pentru sufletul acestui neam,

izvorât din lacrimă de sânge

şi deprins a suspina şi-a plânge,

Eminescu-i rană şi balsam.

Pentru oamenii acestui plai,

care şi-au păstrat credinţa vie

şi trăiesc cu dor de veşnicie,

Eminescu-i un crâmpei de rai.

Însă pentru vi

ai plecat cu inima mea-n palme
nu te-ai mai uitat înapoi
cum o fac şi păsările în fiecare toamnă
dar nu este ultimul drum să-l plâng
munţii ştiu şi visează-n tăcere
la lumina rămasă deasupra de nori.

rana mea de întuneric se termină-n cer
unde se vind

Sunt un suflet visător care se ascunde deseori într-un chip vesel. Mă intrigă chipurile încruntate care nu ştiu să zâmbească. Am avut şi eu momente când mi se citea pe chip suferinţa dar nu am uitat să zâmbesc. Undeva în suflet era o speranţă….Undeva

Faurul ieși din turnătorie, trăgând după sine ușa grea, metalică și se îndepărtă îngândurat. Purta echipamentul de coborât în galerii. Se îndreptă pe scara din spatele grădinii, către Peștera Urșilor și de acolo o coti pe cărarea invadată de tufișuri

sting focul şi mă culc pe o pagină albă
lasă-mă să visez tot ce voi scrie
nu mai am nicio muză ursită
şi nici patimi

noaptea îmi va pune sub cap foşnet de ierburi.
mătasea are ochii mari şi trece vântul
cândva mă învelea în iubiri vinovate
azi numai r

          M-am trezit din somn, m-am întins... Ho, ho, ajunge! Așa fac doar cei de jos.M-am deplasat prin forța gândului în sala întâlnirilor, mai erau câțiva proaspăt sosiți, ca și mine, unii veseli, alții un pic îngrijorați. Eu eram mulțumit, mi-am

            Călătorii geodezice – Franța Dame la nivel înalt si in spionaj (IX)

            (capitolul precedent)

            Dame la nivel înalt și în spionaj

            Moto: „Bărbații au descoperit focul, dar femeile au descoperit cum să se joace

Să fugim, mi-ai spus odată,

Fiindcă timpul nu ne iartă.

Nu vrea să se-nvârtă roată,

Sau pe loc pasul să bată.

Bucurându-ne de zori

Cât mai suntem încă flori

Parfumate, în vii culori,

Să fugim mai sus de nori.

Val de drag să ne inunde;

În uitări să ne scufun

Plec la drum, multe nu-mi pun,

Câteva cuvinte vreau să spun.

Voi sta acolo câteva zile bine,

Privesc soarele…când apune.

Nu am nevoie de nici un popas,

Voi măsura plaja pas cu pas.

Mireasma mării o simt în valuri,

De la ea primesc vara daruri.

Privesc, ale

Fiecare om are un univers al lui în care se trăieşte şi renaşte. Atunci când universul este întunecat ai pierdut ceva din sufletul de copil. Nu stau cu capul plecat,privesc un răsărit de soare cu ochi de copil şi spun tare „ Şi astăzi va fi bine, înc

Eşti tu singurul stăpân pe viaţa ta?

În orice clipă trebuie să fii mai blând.

Alegarea în viaţă nu va înceta nicicând,

Cât trăieşti rugăciunea nu va înceta.

Plângi, întrebi lacrima, până când?

Niciodată daruri multe nu aştepta.

Dragoste dăruieşte, inima v

128 de ani de la moartea lui EMINESCU

În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a spiritualităţii româneşti în milenara ei devenire. Harul eminescian a avut de străbătut un drum anevoios, până la tragic, între anii acumulărilor şi for

M-am tăiat şi prea mult sânge n-a curs
mai mare temerea
faţă de durerea provocată.

Când sutura s-a terminat normal şi frumos,
am simţit fiorul mândriei în corp
ca o pâine aburindă sub prosop.

Răscolit din fire ca un şarpe călcat pe coadă
am păstrat lin

      Priveam pe geamul autobuzului care asigura legătura dintre Săcele și Brașov și mă bucuram că a venit și la noi, la munte, primăvara!

Printre casele tipice ceangăiești sau mocănești, pomi înfloriți, albi ca neaua, roz sau chiar roșii, defilau pri