Blog

Mulţi naivi cred în prezicătorii la modă
şi nimic nu s-a adeverit,
doresc să nu-mi aduc viitorul în prezent
ci să fac din el o prelungire de gând,
ce mai găseşte puterea să fructifice vise.

Sigur lucrurile sunt încărcate de semnificaţie,
dar respiră a

Ce limpede şi calmă-i noaptea,
în clar de lună şi de stele
când licuricii-şi cheamă oastea 
în tenebre, vii lumânărele.

Se-ntâlnesc două surori

la răscruce de drumuri

pietonale şi intersectate

fără să-şi vorbească

fiindcă destinul le urmăreşte

din coada ochiului

aşteptând ca una din ele

să treacă graniţa.

Pe una o cheamă Viaţa

o frumuseţe colorată

înmiresmată de mirosuri

scăldat

În liniştea unei zile de vară, îmi place să stau multe ore afară. În tăcerea mării adesea mă odihnesc, sau chiar pe munţi îmi place să hoinăresc. Privesc cerul senin plin colorat frumos de soare, nu ştiu să înot dar sigur voi merge la mare. Aş sta în

Un albatros se vede plutind în depărtare,

Cu greu își ia zborul, bătut de furtună,

Vântul nebun vrea să-l înece în mare,

Iar marea năprasnic pe el se răzbună...

Nu caută moartea, nu-i contra naturii,

El viața iubește și zborul cel lin,

Nu-i păsărea morții

Un matematician mi-a spus

că distanţa cea mai scurtă dintre două puncte

se numeşte linie dreaptă.

Un înger mi-a şoptit

că linia dreaptă dintre două suflete se cheamă iubire.

Ploaia cădea incestuos şi solemn

în spirala veşnic perpendiculară

pe zborul păsăril

            Soarele mă încălzea pe jumătate de față, eram transpirat pe frunte, pe cap. Am dat cu mâna prin păr și l-am simțit lipicios. M-am speriat: ce naiba?

            - Da... Unde mă aflu? - mi-a zis și am dat să mă ridic.

Un junghi puternic în c

Pentru Marcu noaptea pare îngheţată în timp. Aţipeşte şi se trezeşte aiurea. Deşteptătorul îşi face datoria şi îl scapă de chin.
Soţia încă doarme, dânsa pleacă mai târziu şi trebuie să-i lase ceasul pregătit.
Se ridică din pat şi se pregăteşte de pl

Tăcută stau iar departe de lume,

Vise în versuri frumos să scriu,

Când cerul devine mai plumburiu,

O comoară am ascuns în albume.

Eu simt în suflet tot ce descriu,

Săraca peniţă nu ştie de glume,

Cuvântul adună multe în vreme,

Numai cu viaţa nu pun pariu.

Cresc florile verii frumos colorate,

Pe răcoare mă scol mai devreme,

Îmi plac mult clipele atât de boeme,

Cu vitraliile frunzelor bine încărcate.

Când merg în pădure scap de dileme,

Respir răcoarea pădurii pe înserate,

În luminiş alunecă lin apele curate,

casă nebună, bătrână casă

casă pictată în mii de culori

av kathe, rămâi la masă

piranda-ţi aduce pe braţe trei flori,

casă pictată cu poveşti de bătrânul

de bătrânul meu tată, atunci când trăia,

cu-n dinte de aur, ţiganul stăpânul

mă cheamă la masă, i-a fr

te aştept la noapte, sigur ai să vii

te aştept pe stânca neagră cenuşie

când norii vor cădea peste pustii,

eu te aştept să vii la cununie,

sunt lupul alb, ce-i de la daci rămas,

pe care Zamolxe la adus cu el

ce ziua în codrii stă retras

iar noaptea parcă e

azi nu te strig, dar mâine poate

în casă n-am deloc lumină

şi soarele nu mai răzbate

trei pomi de la fereastră sunt de vină,

unul e măr şi altul e cais

şi-un păr care îmi face fructe moi

dar parcă totul e un compromis

că în fiecare an sunt reci şi goi,

doa

O...dragoste, tu unde ești?
O...dragoste, frumoasă și curată,
O...dragoste, ca din povești,
Atât de dulce și de fermecată.

Tu ești regina fericirii,
O donație pentru toți,
Tu ești esența nemuririi,
Și voia buna între soți.

Ești sfântă, caldă ca un

Cea mai blândă și frumoasă,
Cea mai gingașă din flori,
E măicuța mea duioasă,
Ca un soare printre nori.

Precum vântul rupe-o frunză
Și o duce de la pom,
Tot așa și roata vremii
Depărtează om de om.

Orice plantă fără apă
Se va ofili curând,
Și mămica,

S-a făcut atât de târziu în uitare
că n-am timp să pun gândurile-n cuvinte,
se lasă noaptea ameţită de tăceri
şi femeia are acum somnul uşor,
învelit în frunzele tinereţii pe care le visează,
le cheamă la ea să-i foşnească-n iubire,
dar rămân pe malu

A ceda,  înseamnă mult a iubi,

A trăda,   înseamnă a păgubi.

Dacă-i amor,  e soare, fericire,

De nu-i dor, e noapte și mâhnire.

Un sărut,  adesea schimbă multe,

Gestul brut,  doar poate să insulte.

Gândul bun,  aduce fericire,

Cel nebun-dezbin, nenoroci

cu vocea ierbii
răzbătând dintre zidurile
ce te înconjoară
ca o umbră spre asfinţit
un portativ de culori
răsărite discret în magia cuvintelor
tu deţii pr

    Mihail Toma                                       

                                                 Film alb-negru

Se întunecă. Arunc țigara, fumată pe jumătate, în ceașca de cafea și mă ridic greoi:

„ Poate mâine...”

Un individ mă rașchetează în