Blog

Privesc focul mocnit în şemineu,
Zilele şi nopţile trec mai greu.
Mi-e dor… de zilele copilăriei
Încărcate bine de bucuriile ei.
Când doream să fiu mai mare,
Râdeam mult la o rază de soare.
Eram o războinica mică, călare.
Pe un armăsar dăruit de bunic,
Era

Adevărul este doar în amintiri şi, uneori, în gând;
Rătăcit în labirintul nerostit al părerilor suferinde,
Are şi el umbrele lui ce nu pot fi luminate-n cuvânt.
Oricât am vrea, veritatea nu-ncape-ntreagă în cuvinte!

(acest text este un pamflet și rog să fie tratat ca atare)

O dimineaţă zdrenţuită, sau întreagă –

ce mai contează? -

făcându-şi cuib întru

clipa veşnic muribundă

a istoriei condiţiei umane,

în timp ce pe deasupra un stol

de cocori fără aripi survolează

ultimele respiraţii ale iernii.

O amiază fără pretenţii de lumi

Întunericul din mine s-a scurs,

în trupul cu sângele celui întors din uitare
se nasc alte îzbânzi.

În memorie sunt setate legături de viaţă,
gândurile trec pragurile impuse,
în urma lor se deschid ferestrele.

Intră aerul proaspăt al dimineţii.

Clipele îş

N-am să te iubesc când plâng arinii
În serile cu macii somnoroși,
Ci-n zile când lacrimi varsă crinii
Și ochii înoată-n verde de frumoși.

Am să te iubesc mai pe-ndelete
Când cerul cade-n iureș peste flori,
De stele-ți coboară lin în plete
Cu raze-ntr-

Pentru că  îmi e dor,

doar muzica mă eliberează

din îmbrăţişarea singurătăţii.

Pentru că tu ești departe,

iubirea–mi

este inchisoarea în care voi muri

în absenţa braţelor tale.

Pentru că îmi lipseşti,

aerul este irespirabil
și  devin neurastenică.

Inima s-a g

Nu plâng, e doar ploaia

ce dă strălucire  ochilor  mei.

În seara aceea,

pe trupul tău ferm de stejar

se-nălța fragilă iasomia,

iar eu găseam  adăpost în inima ta

și simțeam

cum inima  ta  bătea direct într-a mea.

Îmbrățișați eram  lumina

care și azi  ne  poar

Iubirea mereu pe toţi ne veghează,
O lumânare în sfeşnic ne luminează.
Strâng în inimă toate clipele trăite,
De văpaia inimii sunt bine acoperite.

Iubirea o stea pe care şi tu o priveşti,
Toată viaţa alergi…mereu o doreşti.
Priveşte în ochii care ştiu

Mă caut pe unde n-am fost niciodată,
nu știu să-mi găsesc în altă parte rădăcini,
rămân în colțul ignorat al acestei lumi,
să mă vindec de toate furturile celor veniți pe cai mari.

Orașul îndrăgostit își plimbă străzile
pe sub balcoanele pline de flor

Știam  că trupul unei femei

e cel mai fragil de pe pământ,

pentru că plânge de fericire,

pentru că plânge de durere la naștere,

dar eu mă transformasem în rocă vulcanică.

Tu m-ai atins întâi cu mintea,

Vorbele  tale dulci la ceas de noapte

mi-au alintat sim

Să nu crezi în vorbe spuse la-ntâmplare,

că ele vin din zbor pe limba omului

în fel şi fel de fraze cuvântătoare

şi ajung din plin în mijlocul cordului.

Să nu crezi în toate vorbele frumoase

răspândite în buchete de cuvinte

compuse din dulcegării siropoase

Lăsând  turnul negru  pe ultima linie

am alungat toți demonii trecutului,

iar tu mi-ai oferit libertatea

de a cunoaște iubirea.

Tu muți  ziua spre-nserat,

eu înaintez în rochie verde,

în jurul nostru lumea dispare,

rămâne zăpada strălucitoare.

Tu avansezi, î

Iubite, azi suntem singuri  la marginea lumii,

doar degetele tale  mângâie  părul meu  răvășit,

 iar vântul tulbură  liniștea  macilor sângerii

 tremurând  în lanul de grâu încă necopt.

Ne întindem  pe spicele mătăsoase

să privim cerul  -  oglinda dorințe

Dintre toate întâmplările pe care nu le uit
tu ești cea mai aproape
și crezi că așa este normal,
nopțile nu sunt albastre, nici de mătase,
ci întunericul din noi.

Dragostea noastră a prins flăcări
și arde cu focul din inimi
nu știu dacă se va stinge,

Tu nu știi
și nici aceste cuvinte scrise
în care-mi tremură sufletul,
nu spun cum se strâng dorințele la mai mulți
în sângele meu.

În stabilirea echilibrului
mâinile le așez pe capul fiecăruia,
este o mângîiere
pentru ceea ce nu am putut să fac mai mu

Când luna plină împărţea culori

Peste hotarul de lumină-al stelelor,

Se năşteau picături de rouă pe flori

Sub geana întredeschisă a zorilor.

Din instinctul deprins să respire

Făcând să se-mplinească iubirea,

Mi-am ancorat rostul prin tainice fire

Cu care