Blog

Așteptăm timpul ...

Trece timpul în pas cadențat
Spre infinit peste mări și oceane,
Prin munți de granit.
Rămânem statui de negru pământ
Ca lemnul de cedru sau abanos,
Că timpul ne-ntoarce vârsta pe dos.

Ne ducem în spate, în mănunchiuri, anii...
Nu v

Oglinzile cerului

Vasile Neagu-Scânteianu

De mici privim cerul cu stele,

La început doar cu mirare,

Punând timizi câte- o - ntrebare-

Să înţelegem ce sunt ele!

Când creştem mari privim tot cerul,

Urcăm spre el iubiri şi vise

Ce le- am dori pe boltă scrise-

Da

Ecoul

Uite-așa și dintr-o dată, m-a cuprins dorul ecoului rămas cândva în poiana florii de salcâm din Sudosul copilăriei. Lăsasem acolo, atunci, un ecou pițigăiat al unui copil ce-l ducea mama de mână căci prichindelul nu avea curajul să urce singur î

Metoda

DANDU BRIEL

de ieşire din timpul clasic, măsurabil şi intrare în cel personal dorit.

La început am experimentat acest procedeu într-o biserică la slujba de duminică. A fost pentru prima oară când am perceput durata unei slujbe, de mai mu

Iubirea se hrăneşte numai cu ce are
se întinde sub plapumă atât cât o cuprinde,
de felul ei e dulce şi amară,
pune în trup fericirea dar îl şi ucide,
aprinde-n inimi lumina şi ea străluceşte.

Ne aşază-n faţă asfinţitul
când nu mai găsim nădejdea,
mă

Ochi tulburători, de ce te îndoieşti de amorul meu?

Întreabă aerul şi vei afla marele adevăr.

Iubirea s-a ferecat în a sufletului cămară.

Cu siguranţă nu va zbura nicăieri, niciodată.

***

Soarele se scufundase în lacuri,

Cerul căpătase culoarea sângelui,

Pr

rugăciune

doamne, sunt la vârsta

 când mă întreb ca Hamlet,

a fi sau a nu fi,

aş vrea să plec din propriul destin

spre alte zări,

ca un cocor din capul unghiului,

rătăcind, rătăcind…

aş vrea să curg ca un râu

spre o Dunăre eternă,

să joc în dansul deşertăciun

Limba dragă românească
Vreau în pace s-o asacult
Şi renumele să-i crească,
Vorbită fie cât mai mult,

VARA ARE GRIPĂ

Vara atinsă de gripă,
face bagajul în pripă,
dar mai are-un valet,
care-i cumpără bilet.

O altă vara pribeagă,
sleită şi fără de vlagă,
vrea să fugă în grabă,
chiar făr' de o boabă.

Vara-i tare, obosită
de-atâta cald e ofilită,
iar pan' la anul v

Oare unde să dea ușa aceasta?  De când nu a mai deschis-o cineva?  Incerc să intru, dar nu reușesc, nici cheia nu o găsesc. Mi s-a părut că aud zgomote înăuntru. Încep să îmi amintesc, un  miros de pâine caldă venea cândva de aici, îmi alinta simțuri

Un pas şi încă unul m-a adus pe tărâmul dintre cer şi pământ – marea-ntinsă a plăţii de păcate şi cumpărării de clipe, bucuria împăcării

cu mine

şi

curg izvoare mai limpezi,

                      mai tulburi din lacrimile obrajilor uscaţi de vreme.

voi nu aveţi vină (o hartă ekphrasis) 

uneori, bulversat de întâmplări, caut pe harta mea 
în ce parte să merg, ce să aleg.. 
cu ceasul în spate 
ticăind ultimii mei ani de viaţă 
cu zarul aruncat aleatoric 
aranjat ca să cadă cum vreau eu 
trişând pe la c