- Ce faci? Întreb un ocazional însoţitor.
- Nimic. Îmi răspunde cu un aer elitist.
- Trebuie să fie foarte greu şi … obositor!
- Este, dar … am devenit … specialist.
Şi continuă pe un ton … filozofic:
- Acum, ştiu cam totul despre nimi
Toate postările (22527)
Filtrează după
Mi se măsoară „productivitatea” paşilor spre înapoi. E mică (pare)
sau
timpul îmi pune răbdarea la mijloc, în loc de brâu. La o maşină a lui,
a timpului,
totul e mai încet…
(E doar iluzia cifrelor, oamenii trec în aceeaşi viteză prin faţa ochilor.)
Am u
Parter fără lift
şi totuşi nu mă mai găsesc în gesturile mici
în pudrieră ta cu aburi
sau la masa de scris pătată de cafea şi respiraţia
unor aventuri în spaţiul mental
singurul care mă mai poate fascina
după ce am epuizat Imperiul Otoman
şi geometri
Cred că secolul XX a fost numit secolul vitezei pentru că acest secol a accelerat viteza omului spre Sfârşitul lumii.
E-adevărat, cu o floare nu se face primăvară. Dar cei din jurul respectivei flori se pot bucura de existenţa ei, admirând-o şi miros
LA SCĂLDAT
Şi demult, demult, era la fel de cald. Vară nebună !Dimineaţa, cum răsărea , soarele, se pregătea , să topească.. Multora le facea o
În vie
În vie toți ciorchinii pândind de sub butuci,
Păreau păcate negre, îmbietoare,dulci,
Iar tu, cu bluză albă ca aripa de înger
Erai ca printre nouri un licărit de fulger.
Vedeam frunzele viei ce- asemeni unor palme ,
Se apărau tăcute tre
Trecut-ai peste oceanul cel albastru
În pragul toamnei, ca o rândunică;
Din mine, rugi spre ceruri se ridică
C-am rămas cu sufletul sihastru.
Acum, când viaţa este tot mai mică
Mă simt ca un soldat captiv în castru
Cu gândul să te caut pe un astru
Pe care D
Pe calea vieţii...
Vasile Neagu- Scânteianu
Sub sluj damnat şi stat la cotitură,
Pe calea vieţii atâtea se petrec...
Se urcă- n slava Ţării vreun zevzec-
De unde ne rânjeşte şi ne- njură!
Un vânt de şperţ şi laşă impostură,
Ne suflă peste plaiuri neîncetat,
Nu am cuvinte care să cadă într-o dungă
am doar sunete de clopot tânguitoare
şi o clepsidră ce zace-n fereastră
la capătul de apus al deşertului din viaţă.
Stau împrumutat de corpul tău
într-o nişă a inimii despuiat de tot ce am avut,
torn în cupe
am doar sunete de clopot tânguitoare
şi o clepsidră ce zace-n fereastră
la capătul de apus al deşertului din viaţă.
Stau împrumutat de corpul tău
într-o nişă a inimii despuiat de tot ce am avut,
torn în cupe
Cuvintele nu sunt încrustări precum ale mării valuri
A căror penitenţă respiră durerea şi dârzenia din abisuri;
Nici simple sunete ce curg din suflet către maluri
Ascunzând tăcerea gândului şi neliniştea din visuri.
Mi-am propus să-mi construiesc un adă
Pădurea este inundată de strălucirea toamnei târzii,
Frunzele planează în aer leneşe, galben-arămii.
Un visător admira din pridvor peisajul colorat,
Ascultând nostalgic simfonia codrului minunat.
***
O ploaie măruntă şi rece de toamnă
Mă grăbea spre casă î
Pădurea este inundată de strălucirea toamnei târzii,
Frunzele planează în aer leneşe, galben-arămii.
Un visător admira din pridvor peisajul colorat,
Ascultând nostalgic simfonia codrului minunat.
***
O ploaie măruntă şi rece de toamnă
Mă grăbea spre casă î
Dintre multe gânduri ce umblă călătoare
prin conştiinţa mea veşnic nelămurită,
puse şi învârtite pe mosorul minţii mele
m-a invadat unul aparte,
sau mă rog, aşa cred eu că este,
gândul acesta nu-mi dă pace
,,ce este sufletul?''
Oricum, de-a lungul timpului,
Irinei, după 8 ani
Eu nu mai am chenar negru
mi s-a terminat negrul din călimară
din tubul stors pe masa mea de pictură
uite fac un desen în cărbune
eram la cimitir, între pomi şi plante hrănite de seva vieţii
de amintirea morţilor
se vorbea despre ea
Pe căi de gând...
Vasile Neagu-Scânteianu
Pe căi de gând deschid câte- o cărare,
Pe care s- o urmeze câţi mai mulţi,
Stau zările tăcute sus, pe munţi-
Să ne arate calea către Soare!
Poate părea un foşnet de visare,
Când viaţa ne izbeşte peste frunţi,
Cu prov
IZVORUL SUFLETULUI
Motto: Scrisul este cea mai înţeleaptă...nebunie! - Maria-Ileana Tănase
Privesc de multe ori, în urmă,
găsesc doar cuvinte pe drum,
iar poemele chiar, o confirmă
şi multe vise-s demult, scrum.
Dar uneori, timpul se răzbună
şi
Înviat din durerea sfârşită a gândului,
cu trupul cioplit în marmora zilei
poartă în dragoste sămânţa roditoare.
Şlefuită cîteodată
se ridică cum copacul prin ani
cu fructe coapte lăsate dar dăinuirii
ce prind rotunjimea splendorii,
atunci corchini
cu trupul cioplit în marmora zilei
poartă în dragoste sămânţa roditoare.
Şlefuită cîteodată
se ridică cum copacul prin ani
cu fructe coapte lăsate dar dăinuirii
ce prind rotunjimea splendorii,
atunci corchini
Sfidările omului
Vasile Neagu-Scânteianu
În chingi de aur fu legat Pământul,
Când Creatorul l- a aşezat sub Soare,
Ca nici o vijelie să nu- l zboare-
În Univers stingher...pulverizându- l!
Dar omul tot încalcă Legământul
Şi face pe Pământ orice- ncercare,
C-
Ce ipocrite sunt cernitele bocitoare!
Vin pe rând lângă un copil să ceară iertare,
Trimit sol un înger să ceară îndurare la Rege
Pentru trufia şi averea câştigată fără lege.
***
La poarta unui palat, un flaşnetar orb cânta:
"Ascultaţi rugăciunile de la cei
Când soarele răsare şi primăvara vine
Cresc muguri şi vlăstare pe pieptul său bătrân;
Cu fală se trudeşte spre cer, spre înălţime
Şi capul îl ridică în semn că e stăpân
Peste natura-întreagă, ce-n faţă îi apare
La scară mult redusă, aproape un nimic,
Şi a
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!