Blog

Timpul. Timpul l-am avut de partea mea cândva, când nu

mă ştiam de Suflet. Zburam somnul peste seninul din zi, (în)

depărtam cojoace de vreme, unul după altul, n-aveam dor

de ghiocei, de păsări, de susur...

şoapte

îmi spun că alerg năuc, bezmetic prin

Ghiocelul

L-am găsit mic și firav
Sub o frunză de arțar,
Nu era mod să-l mai scap;
Trebuia să-l dau în dar.

L-am rupt cu mică plăcere;
El a lăcrimat în fir.
M-am simțit într-o durere...
Era motiv să mă mir ?

L-am strâns cu grijă la piept
Și l-am dus tim

MĂRŢIŞOR 

Am răsucit în gândul meu,
Un Mărţişor, de dragul tău. 
Alb şi Roşu, două fire legendare 
Şi iubirea mea simbol de floare. 

Un Mărţişor din albul ghioceilor, 
Dezmierdaţi sub zăpezile mustite, 
Şi roşul tandru, înfocat al macilor,
Parfumaţi cu dogoa

 Dacă într-o zi

 Simți că tac

 Scrie-mi

 Amintește-mi să gust

 Albastrul

 Acolo unde zenitul

 Cunună cerul

 Și marea

 Numără clipe

 Sau valuri

 Când se sparg la țărm

 În lipsa mea

 Și pescăruși

 Cu aripi înroșite de zbor

 Sau de soare

 Scrie-mi

 Unde se duc nori

Acasă

Bătrâna ţărancă rămâne undeva într-o staţie pierdută în obscurul şi răcoarea dimineţii, fără ca doctorul să-i mai dea ajutor. Aţipise şi femeia s-a descurcat singură. Abia la capăt de linie, gălăgia mulţimii ce părăseşte trenul îl aduce în stare

Iată, stau aplecat peste această ultimă coală
a caietului în care îmi scriu poeziile.
E o coală albă, imaculată. Singura.
Foaia imaculată odrăsleşte cuvinte nedesluşite,
din care tu îmi răsari, zveltă şi nobilă,
precum o aristocrată bizantină
cu umerii g

6. Vis alb

Grupul de călăreți se distingea năluci întunecate, peste întinderile albe încarcerate sub cușmele de zăpadă și sub gerul ce-și înfipsese colții crânceni în coastele colinelor și în toată suflarea naturii. Goana cailor peste întinderile cern

Mai mult decât întuneric sub pământ
sunt bogăţii, ziduri, înscrisuri şi oase
ce nu putrezesc în carapacea îngropată
din care viitorul se va adăpa din mers.

Rădăcinile veghează, scot la lumină viul,
visul caută cu ochii stele pe cer
unde ne-am putea mâ

Privesc bucuroasă cerul senin,

Zilele reci sunt tot mai departe

Am sufletul de mută lumină plin,

Primăvara peste veşnicie străbate.

Privirea alunecă, frumos străluceşte

Fluturiii zboară curioşi după nori,

Vede un trandafir care înfrunzeşte,

Caută  peste to

Emoția mă zăpăcește.

Aș vrea atâtea să-i vorbesc.

Nu pot! Atunci când îmi zâmbește,

Mă pierd și simt că amețesc!

Pe-același drum mergeam odată.

Ea mi-a vorbit! M-am încurcat…

- Unde te duci? - Ești minunată!

Cu-n deget m-a amenințat:

- Ești hoț de inimi, s

Acolo unde iubirea sfântă nu se stinge niciodată,

Există o lume mirifică numai de cei aleși cunoscută.

Bogatului nu-i va fi teamă de jaf, sărmanului de pită,

Doar femeii îi va fi frică de pedeapsă și ispită.

***

Amice, numesc această planetă ” Gara lumii

De zeci de ori s-a dat timpul peste cap, până acum.

Nu ştiam dacă să-l întorc înainte sau înapoi,

să prind timpul în primăvara din toamna mea.

De ce-am plecat să mă găsesc în urmă? De ce

m-am întors să ştiu că mai trebuiesc

secunde, minute, ore?...

De

Dedicam ALCHEMIA numarul 2  Colegilor de Condei, de Idei, promotori de modernism, 

de Schimbare, de Martisor..

Redactia, 

http://en.calameo.com/read/001073787f571f42fc26b

M-am înstrăinat de mine anonimul
cel care am fost umbră-n amiază
cu inima deschisă la intrarea luminii
şi sufletul pus pe masa nădejdii
în dimineţi de rubin.

Mai clară ca seninul zilei de vară
este imaginea din ochiul meu interior.

Şi-n mine întunericu

Musteşte pământul. Simţi, auzi

tu

sau

eu

cum roade dorul când calc urmele din deal,

spre tine, tată? A plouat toată ziua, ieri, iarba

îşi colcăie, roşu, verde se-nalţă şnur la cer, albastru,

albăstrele strecoară aripi deschise printre nori

şi

cântă

sau

cir

Pictor de cafenea

La cafenea eu fac tablouri mult mai simple 
iau un carton, ceva vopsea 
închid ochii şi mă las dus de o muză invizibilă 
la Bomarzo 
la Cinque Terre 
poate pe valea Argeşului 
pe-o banca în parcul Marienbad

totul se face singur, e o transpa