Iubirea mea, pisică...

Iubirea mea, pisică ce-şi poartă umbra-n dinţi,

Îşi tremură mustaţa, îşi strânge-n perne ghiara,

Pândeşte-n umbra lunii să-ţi pună-n păr tiara

Felinelor de aur din lungul şir de prinţi.

Fecioară practicantă, trăieşti doar primăveri,

LA MULŢI ANI ROMÂNIA!

Am primit astăzi de la prieteni o ie,

Văd în ea Bărăganul, munţii României,

Primul cuvânt învăţat a fost mamă,

Când sunt la pieptul tău nu am teamă.

Iubesc câmpul cu grânele ,mănos,

Colorat de Soare, vara toată, frumos,

Din grâu se f

Tânguindu-se întruna după Marioara lui şi tot trimiţând-o la dracu pe Tanţa, o porni agale spre ieşirea de pe insulă, urmat de câini. Când ajunse pe la jumătatea podului, se opri şi privind cerul, vorbi încet:

- Steluţelor dragi, în care din voi este

Nu ţi-am cerut să mă ierţi femeie,
în nicio împrejurare,
ţi-am cerut doar să înţelegi,
să faci acel efort binevoitor, de inimă
prin care să rămân mereu ceea ce sunt
şi nu o marionetă cu deprinderile schimbate.

Atunci cînd greşesc, să pot să mă judec s

Capăt de trecut  

Miroase a iarnă zăpada asta de pe jos, deşi

a trecut

o viaţă de când, în picioare, o calcă lumea.

A împrumutat de la ea, culoarea

negru,

gri,

murdar

şi albastru e cerul

şi gerul alunecă pe străzi

şi noaptea se lasă.

În cameră se desfac co

Azi suntem bieți străini, ciocnind același zid

Cu margini de granit, nou zugrăvit în humă,

Avem același vis cu gust alcaloid

Și-același orizont, redus la o cutumă.

Nu mai putem spera, deși avem un țel,

În lanțuri lungi de fier se zbate-a noastră vină

De-a

Eu te-am găsit c-o aură tristă
prinţesă fără pretendenţi, plecaţi din urbe,
ochii mei s-au pierdut cu firea
într-o privire ademenitoare, răcoroasă ca seara,
plină de proaspete arome suave.
Măreţia şi frumosul se plimba pe alei
cu trandafirii învăluiţ

Doamne iubito, cum îmi pun eu nădejdea în tine ca într-o nălucă spre care alerg cu braţele pline de grădini cu flori şi tu fugi mai departe fără să te ating. Ochii mei văd ce nu se poate vedea, urechile-mi aud freamătul sufletului tău ca o pădure de

bolnav sunt de tine viață

bolnav sunt de tine viață,

visez ochi și cer albastru,

visez fluturii pe floare

și-o coamă de cal măiastru,

pe piciorul meu de iad

toate dorurile cad

și-n armură de descânt

ucid aripa de sfânt,

umblu ca un lup prin crâng,

golit de s

TRIBUNALUL TIMPULUI

Am fost îndrăgostiţi, unul de celălalt,
în vremuri ce par atât de vechi, prăfuite
şi credeam că toate au rămas
amintire într-o ramă,
ascunsă, în acea zi de septembrie.
Ne despărţisem printr-un lung sărut,
dar păstrasem îmbrăţişarea
şi ca

Biserici albe umblătoare

În voi în toți se află DOMNUL,
În cartea sfântă asta-i scris,
Și cât în voi se află DOMNUL,
Va fi și fiul său IISUS.

Iar dacă tatăl și cu fiul ,
În voi își fac așezământ ,
Cu ei e și MÂNGÂIETORUL,
Cu ei este și DUHUL SFÂNT.

Vremea de afară se căuta în timpul meu. Eu căutam

vremea mea

printre clipe

amanetate de viaţă la un chioşc de la colţ de stradă.

Măsuram paşii

până la banca în care intrasem

în urmă cu ani, să-mi vând

restul de cuvinte.

Cântăreau destul.  

Mi-am păstrat

CUM L-AM CUNOSCUT PE DOMNUL GEORGE CĂLIN

În sâmbăta lui iulie 2015, ziua 11, o zi de vară frumoasă, în Stațiunea Olă-
nești, la Terasa Literară a poetului Gheorghe Puiu Răducan erau puse la cale
două evenimente: aniversarea a 64 de ani de viață ai lui

Prin noaptea răcoroasă trece îngerul somnului,
are arome de vis şi lumină sub aripi,
între clipe îşi grăbeşte zborul şi nu întâlneşte obstacole
doar grija să nu-mi tulbure liniştea.
El ocroteşte permanent oamenii şi mai ales copiii
îndepărtează spaim

     Vuieşte tăcerea

     Ochii mei se'ncântă

     Admirând plăcerea 

     Mierlei care cântă

     Liniştea-i deplină

     Raiul nu-i pe Marte

     E'n inima plină

     Şi'n întreg şi'n parte

     Cu tropot de cai 

     Se începe ziua

     Iar ropotul ploii

Gânduri, şoapte amestecate, hălăduiau prin ungherele minţii

ca o varză într-o oală sub presiune, fără coadă. Erau ca o cădere.

Mă întreb: Ce mă fac cu mine?

Alergam prin lăuntru să dau de capătul cu ferestre – ochi

să mă privesc dincolo de pereţii sco

Eu stau la apus de nopţii

sau poate la răsăritul din mine

uitat cândva în crângul

de la răspântie de drumuri

unde doar vestejirile se adună

în visul de verde

din ochiul închis

al fântânilor păsări

câte aşteptări au murit în pădurea tristă

decolorate în fumul