Blog

DEZLEAGĂ GÂNDUL

Astăzi, regretăm dar ne bucurăm cu aduceri aminte,
gânditor priveşti dincolo de prag... şi rămâi cuminte,
cu tot ce ne doare şi se-ascunde sub masca tăcerii,
iubirea trăieşte, a-nfruntat crivăţul şi toanele vremii.

La tâmple ai troiene

Ziua, din amurg de noapte,

s-a jucat

cu mine de-a cald şi de-a rece.

Cu frisoane, fără termometru, m-am ţintuit

sub pătură

să fug când mă găsea lecţia de azi.

E seară, acum, răsăritul nopţii de mâine.

M-am furişat, tiptil, în pat şi mi-am pus capul

pe pi

Amurg de timp pierdut în astre

Străbate veşnic prin nămeţi

Aştept acele zile pur albastre

Când amândoi vom fi poeţi.

Cântând a noastră bucurie

El zâmbetul să fie-n casă

Mai mult, mai bine să ne fie

Cu toţii sta-vom liniştiţi la masă.

Doar ea iubirea să învin

Noapte, în mine să-ţi găseşti întunericul
cum descoperă iubita, lumina
când stă-n genunchi
cu privira în sus
şi vede!

Vede trupul meu în ochii ei
bun de tortură
şi-şi pregăteşte uneltele
acelea care sculptează prin aer
plăcerea care suspină-n vorbe ne

Rugăciune

Doamne învaţă-mă să nu greşesc,

Adevarul mereu să ştiu să-l găsesc,

Să îmi vorbeşti,  să ştiu să ascult,

Cuvântul tău sfânt şi atât de plăcut.

Iubirea frumos să ştiu să o dăruiesc,

Toată viaţa în credinţă să trăiesc.

Dacă vreodată poate m-am pie

Ciuleşte-ţi urechile, suflete al meu
şi-ascultă cum plânge cerul de ianuarie
cu lacrimi de zăpadă;
în palmele tristeţii azi s-a născut o stea.
Ninge, ninge fluent şi insistent
linişte, linişte, iată vin pe a vieţii cărare
Anul cel Nou şi Vasile cel

CHIAR TREBUIE... 

Chiar trebuie să îţi vorbesc în şoapte, 
să-mi vindec cerul cu ale tale ploi, 
când îmi clipeşti ispititor în noapte, 
sub doruri stele, într-un vis...cu noi? 

Chiar trebuie să-ţi spun că tu mi-eşti vrerea, 
că eu ţi-s val, la ma

Cum aş putea
 (GV)

Cum aş putea să îmi mai ţin sufletul,
când mi-l mângâi tu (Rainer Maria Tilke)

Cum aş putea eu ca fiinţă neîndemânatică
să înăbuş visul meu, pe pernă-n taina nopţii ?

Cum aş putea cuvântul să spun că mi-e uşor,
când îl dezbrac de hain

Scrisoarea a CCXVIII-a 


Dincolo de mine eşti tu, nemărginirea mea, răspunsul zăboveşte-n trăirea ce o simţi. 
Îţi scriu mereu iubito şi bine şi stângaci şi rătăcesc apoi prin nopţi cu felinare, răsar în ochii tăi şi-apoi te scriu, tu taci şi mă înc

Aşteptam să mă nasc dintr-o dată
într-o limbă vorbită de frunze
departe de coastele flexibile ale mamei
din care m-am desprins înainte de a păşi
peste alte lucruri pe care le învăţ.

Muşcam nemilos cu gura din timp,
cuvintele mi se păreau o hrană sfărâ

Sala de aşteptare cu ferestre deschise spre cer.

Rula filmul fulgilor de nea, în zbor. Dansau

legaţi unul de altul,

de braţe,  

de mâini,

de aripi

ca o crizantemă suflată de vânt,

ca o păpădie vara pe câmp scuturată de un copil.

Zâmbeam

şi

brrrrrrrrrrrrrrr

Scrisoarea a CCXVII-a 


Am ales scrisul ca mântuire, cu miezul lui tăcere, cu trunchiul ei lumină. 
Vezi cerul tău a trezit în mine un vis, în dangătul de zori, vestind o dimineaţă, cu fiorul visare, cu peceţi în cuvinte, ca să pot  lumea aceasta pi

Iarna
*
Dintr-un înalt adânc de cer
Se cern mărut roiuri de fulgi
Într-un năprasnic val de ger
Nălbind coline, șesuri, lunci.
*
Ce bucurie poate fi,
Atunci când năvalnic ninge
Pe uliță, pentru copii,
Și... de ger nimeni nu plânge?
*
La sat țăranii go

Scrisoarea a CCXVI-a

Mai caut cărbune să scriu un poem, în faceri de timp, cuvinte misive, spre taină cea sfântă din stratul de lut, iubirea nestrânsă, nestăvilita ei jertfă, fâşia de noi şi straniul ţinut. Voi găsi iar cărarea prin răscrucea de gând

După apus 
(GV)

După apus mi-e taina, un geamăt de lumină, 
cu alte mâini îmbrac, iubito, astăzi cerul, 
se îndoaie un destin, când poartă atâta vină, 
amurgul ne ascunde, în vise adevărul. 

Mi-e ruga o durere, pe care-o strig cu sfinţii, 
nici aerul nu cre

Îmi lipesc nasul, ca altă dată, de geamul îngheţat,

Îmi place când ninge, mai am multe de colorat,

Valuri albe de fulgi, dau navală, mă zăpăcesc,

Crengile sunt încărcate de zăpadă, rău troznesc.

Viscoleşte din ce în ce mai mult,vântul  e turbat,

Îl ascul

Poate
(GV)

Poate că nu trebuia să pleci
în nesfârşita umbră cerească,
când stele mai aveam
ascunse în dorinţe,
către un ochi de apă,
din taina
nelumească,
ca foşnet rădăcină, din vis
nu trebuinţe!

Nu trebuia să pleci, din taina
adieri,
din sunet de tăc

Îmi vine
(GV)

Îmi vine, iubito, aşa câteodată,
visarea de câmpuri, la dreapta copaci,
să-mi leapăd ispita să nu mă răzbată,
pustiul din suflet, la stânga ... săraci.

Să las o ispită, acolo sub cruce,
iubirea de aer, în pâinea cea coaptă,
cu inim

Mă înghesuie 
(GV)

Mă înghesuie în grabă destinul de cuci, 
şi fructul adus, curat, pus pe masă, 
mă înghite tăcerea, în tăcerea de cruci, 
anotimpul cu rod, ce îl dă, sau îl lasă. 

Am vorba pătrunsă, de dor şi lumină, 
sunt pasărea vis, reînviat din cenuşă