Blog

Mă prefac 

(GV)

Mă prefac într-o ploaie din ceţuri, regrete, 
un alb ce va curge, la maluri ... hotar, 
izvorât din dureri, rămase discrete, 
îndemn de culori, nevândut în bazar. 

Mă prefac într-un zbor, cel rostit doar în nopţi, 
o pâine mai coaptă, o şoap

Noaptea nu-şi mai înţelege întunericul obişnuit
şi se plictiseşte de o apucă somnul,
visele sunt inundate de lumină
aşa cum este inima femeii tinere,
care priveşte dintr-un balcon, bărbaţii în trecere.

Apoi se închide între pereţii jupuiţi,
fredonează

Aş vrea ... 


Aş vrea să ştii ce înseamnă un gând, 
ce te picură pe buze, 
locul gol,din piept, arzând, 
ce-l găseşti din toamnă ... 
frunze. 

Aş vrea să ştii ce înseamnă un tremur, 
dor de el, în dor copacii, 
ramuri, frunzele ... un murmur, 
măreţia lor, 
săr

M-am săturat 


M-am săturat să mă mai zbat, 
în zbor de gând 
al sufletelor goale, 
deci pun tăcerea predicat 
şi lumea lor de fals, 
în poale. 

Pun lacăt azi şi pe idei, 
mă îmbrac cu vise, 
nu blestem, 
îi las în joc de farisei, 
şi-n adevărul care-l tem. 

M-am

Poveştile s-au aşternut din noapte,

pe pământ,

pe ramuri de copaci,

de vânt,

peste noi cum alergam nămeţii-n zori

să-Ţi multumim.  

În zi, ascuns dupa un geam, o fereastră,

îmi spălam ochii cu jocul fulgilor de nea.

Iubirea dansa.

Copilăria îmi juca zăpa

Scrisoarea a CCXIV-a
(GV)

Suntem spectatori, doi spectatori la întemeierea unui întreg, care să închidă în sine nemurirea mărginită a cuvintelor. Încercăm să ne descriem cu detalii, rostindu-ne repetat în şoapte, când ochii celuilalt ne cuprind între

E un semn care vine dinlăuntrul meu
ce-mi lasă o stare de aşteptare
mai lungă decât visul, mai scurtă ca teama
pe care mi-o îndepărtează o veste
ce mă rupe de durere, mă umple de bucurie.

Să învăţ mai repede ce se poate învăţa,
să aşez în cuvinte într

Accidentul dintre lumi, de atunci şi de acum, a rupt cerul

în două. Aici plouă şi dincolo era iarnă. Maşina de scris

tuna,

bătea,

tasta clapele de rugină în picuri de sânge peste timp şi degetele

tremurau hârtia de teamă. Nu se voiau scrise cuvintele, er

Şi dacă ... 


Şi dacă plouă în noi, un singur strop de apă, 
vom căuta, iubito, un sens, sau un ascuns, 
meandre de culori, ori gesturi ce ne-adapă, 
cuvântul cel gândit, sau cel rămas nespus. 

Vom căuta rugina, cu rafurile-n piedici, 
beţi de nefiinţa care

tipul acela cu palton retro și cârlionți albi
s-a dus într-o zi după pâine și a venit a doua zi
beat mort cu două pâini în plasă
râde de vremea aceea când procuratul pâinii era atât de facil

tipul mărunt care locuiește ca extratereștrii în Craiovița
se ca

Ne plouă 
(GV)

Ne plouă taina de cuvinte, 
dorinţe-n starea de visare, 
când s-au rostit, 
adus aminte, 
de ce-au tăcut, de ce tac oare ? 

Ne plouă, porţile ne aşteaptă, 
suntem doar zări, 
ce-s istovite, 
te simt pe obraz, în partea dreaptă, 
te simt în clipel

Scrisoarea a CCXII-a
(GV)

Uneori, uneori aud aşteptarea, când în stersini ploaia pare-o vină.
Poemul meu, sfidează un sfârşit, doar oboseala mea visează o prelungire şi visez, visez, iubito că sunt fericit, dar jugul vieţii mă apasă şi tace, nesocotin

Iubeam 
(GV)

Iubeam în ciuda morilor de vânt, 
strângând în pumni, iubito, a ta zare, 
sorbind din ceruri, sfânt pământ, 
cu focul cel primit, de prin altare. 

Îmbrăţişam şi zorii tăi, mereu ca vină 
şi sângele ce-ţi mistuieşte fiinţa, 
cu stresina de ploaie

Nu pot
(  G V))

Nu pot să îmbrăţişez adâncuri,
nu pot să şterg din calendar un ieri,
nici întunericul, nici înlăuntruri,
nu pot s-aducă, iarăşi primăveri.

Te-am căutat în ploi şi-n stropii,
căzuţi pe trup cu a mele mâini,
doar încercam să te apropii,
c

Aş vrea 
(GV)

Aş vrea să-ţi simt înfiorându-se călcâiul, 
lumina ta ţesută, din şoapte 
de iubire, 
aprins să fiu de soare, 
să-ţi fiu doar eu întâiul, 
sau răsărit de taină, 
în taina ... nemurire. 

Aş vrea să-ţi fiu în suflet, 
încovoieri, lumină, 
curata rug

Am stat atât ... 
(GV)

Am stat atât de aproape de inima ta, 
în târziul toamnei care ne-a întins o mână, 
încât nici nu mai ştiu, 
dacă zâmbetul meu este înrobit 
de vânt, sau vindecat ... 
de pustiu. 

Am vrut să fiu eu, codrul inimii tale, 
cuvântul îmbibat 

Am să ascund 
(GV)

Am să ascund cuvântul în lumină, 
poemul ce sfidează un sfârşit, 
nu vreau să spun că ai vreo vină, 
nu spun c-ai fost, nu spun că te-am trăit. 

Nu va înţelege nimeni vina ta, 
nici lacrimile care sunt de-acuma brazi 
şi nici durerea că ar

Când liniştea ... 
(GV)

Când liniştea mi-e depărtare ... zare 
şi grâul confesiune devenită, 
lovesc furtuni şi doruri pe cărare, 
în simfonii, arpegii şi ispită. 

Secundă ta , mi-e lacrima de iarnă, 
iar noaptea, mi-este visul ce-l încerc, 
când zboruri, că