Blog

O frunză de dafin îşi epuizează mirosul
într-o ceaşcă de vin fiert,
mi-au înflorit literele sub coaste,
sunt nişte sunete de ţimbal
sfârâie ca pe un grătar peştele sărat,
alte arome dospite.

Gura face pungi de plăcere

în care curg ape nebune,
clipele s

De-ai sta s-asculţi cum plânge marea,

cu alb când pescăruşii umple zarea,
vei înţelege valul înspumat cum cântă
spre cerul plumburiu, când se avântă.

Iubiri de mult uitate îți mai aduci aminte, 
Când singur pe o bancă în parc încă aștepți 
Și nu te poți întoarce la timpuri dinainte,
Când dragostea trăiai în tainice povești.

INGRID –VIAȚA PE CONT PROPRIU-SOACRA MEA

Prima dată cînd am sosit în loclitatea de pe Valea Prahovei, Breaza, care a devenit pentru mine domiciliu pentru mai mult timp,am venit cu trenul împreună cu soțul meu, pe rutaPitești-București Ploiești-Breaza.

dinții lunii piaptănă iluzii 
se nasc stele în liniștea asurzitoare
licurici sclipesc ca la Buckingham Palace
în întunericul vibrant 
dansează-mi sentimentele cu zece picioare
nu îți aprinde farul nopții 
până ultimul licurici extatic moare 

Îndemn

Te dăruie vers purtat de lumină,
adună-mă în palme și bea-mă cu zorii,
când se zbate tăcerea din taina divină,
mă lasă iubirii, din visul vâltorii.

Mă lasă ca soare, peste norii ce plâng,
zăvor împletește-mi din timpul rămas,
nu vreau

Teamă de tine să-ţi fie
mai mult ca de alţii
nimeni nu te salvează
din ghearele oarbei fixaţii.

Noaptea de spirit
lumina n-o mai întrevede
steaua ta neagră
se apropie ca o fiară cu dinţii de piatră.

În cel ce-ai fost nu te mai întorci
trebuie să te des

(Foto de aici)

Am un pumn de stele-albastre
Lucitoare și măiastre.
Una este dragostea,
Știi tu ce să faci cu ea?
Într-un ungher s-o pitești,
Să o uzi, să o dorești.
Într-un colț stă bucuria,
Pe deasupra veșnicia,
Cinstea chiar acum sclipește,
Puritate

De vei veni 
O să-ți sărut și urma 
Pasului lăsată 
Pe alei, 
De vei veni 
O să-ți sărut privirea 
Ce m-amăgește-n 
Vraja ei.

încolţire

iar mă încolţeşte timpul, vine iară primăvara,

a câta, o, nu mai ştiu de câte ori s-au întors cocorii,

vor înfrunzi iar copacii, vor ieşi ghioceii frumoşi,

păsările vor nunti printre arbori, sărutând cerul;

nu mai măsor timpul pasului, totul cur

    ȘI-O  LAS,  SĂ  MĂ  LASE

Bombele ce cad, gloanțele ce zboară,

Totul e un iad, făcute să doară.

Lipit de pământ, simt gustul de humă,

Dar am scut de-argint cu chipul de zână.

Trei ani au trecut; e grea despărțirea,

Când tu, cu-n sărut, juratu-mi-ai

              DOUĂ  MINUTE  ÎN  HAINĂ  DE  MARE  ACTOR

    Marți, 17 februarie 2015, la Biblioteca Județeană Dolj „Alexandru si

Aristia Aman” a avut loc un eveniment cultural de mare anvergură. Este

vorba de lansarea a două cărți: „Te-aștept, iubire„

Recenzie

      Un Calistrat Hogaș cu Nicolae Labiș de mână

                             pe Valea Șasei…

  S-a născut exact când a trebuit; mai bine zis în păcăleala zilei de 1 aprilie a anului 1949. Profesor de Limba și literatura română în urma abs

Când clipe trec și-n calea ta nimic

Și nimeni nu te mai urneste

E-un semn c-ai devenit prea mic

In fața astei lumi mărețe.

E-un semn că parcă timpu'-a stat în loc

Din lungul lui vârtej spre nemurire,

Doar tu stingher, tăcut, fără noroc,

Pășești cu pași înce

Sus, pe stânci, prin cețuri, din neagră-nchisoare,

Din care nu scapă nici o zburătoare,

Câini și oameni strigă, caută prin noapte:

-El a evadat! Spun oamenii-n șoapte...

Răscoleau pădurea, munții, văi și ape,

N-au găsit nici urmă. Reuși să scape!

A ajuns

Mă simt


Mă simt deopotrivă și munte și ape,
un foc ce te strigă adânc din tăciuni,
tu stea strălucind peste lume din șoapte,
în cârduri de păsări, la porți...rugăciuni.

Sunt vin din pahare, din candelă vânt,
adăpost îmi sunt ochii de viață, m

Din spiritul tău misogin
curg nopţile violate inconştiet
şi nimic nu poate fi mai carnivor
decât prada fragedă fără ajutor.

Cum poate ucide sălbăticia chipul uman
cu interiorul nestăpânit, animalic
ce lasă un gust amar
neiubit nici de demoni!

Ei se ame

Azi nu mai vreau să te visez.
Ieri mi-ai spulberat ultimul vis,
visasem că mă alinţi:
degetele tale treceau prin părul meu,
inima ta mă ascundea-ntr-o cămară,
sângele nostru se dorea flacără
şi ardea de dureri ascunse,
de iubiri neîntâmplate.
Vântul

Chipul tău de înger aprinde flacăra
care palpită cu fiecare bătaie a inimii mele
În privirea ta, alunecând mă dezbrac,
mă scufund şi redescopăr fericirea.
Pe buzele tale găsesc cea mai dulce otravă
din câte au existat vreodată
şi vreau să o laşi pică

Azi s-a scuturat trandafirul iubirii.
Am vrut să-l culeg,
iar el şi-a infipt spinii
în inima mea.
Styxul din sânge
clocoteşte năvalnic
udând altarul
cu aşternut de petale de satin.
În loc să se stingă,
iubirea mă arde pe rug,
sparge piatra
în mii de