Blog

nuferi

nuferi albi,

candele reci,

 ce-aţi putrezit

 pe poteci,

nergri vâslaşi,

 albe mirese,

frunţi de-argint,

pe sfinte mese,

marmură

încoronată,

ca un gând frumos

de fată,

voi minuni

din alte lumi,

flacără

în albă haină

şi înnobilaţi

 de taină,

scăpărând

mereu argint

E luni azi

şi marţi bate la uşă

cu miercuri că vine

joi

cu vineri

într-o sâmbătă

pripăşită în prag de duminică.

A mai zburat o săptămână şi-ncepe altă clipă de zi

despărţită de noapte şi lui, timpului nici nu-i pasă

că le aşterne pe noi, cojoace de vreme.

Cu pânza diafană a nopţii am lustruit cuvântul

Ţi l-am dăruit, Doamne, cu sfioşenie

de ce ai lovit în el ca în păgân?

nu auzeai plânsul rugăciunii?

nu vedeai litera sângerând

când apusul uită să apună?

l-ai lăsat să bolească pe masa goală

l-ai înconjurat c

Am rupt o bucată de inimă şi am pus-o în altarul Tău

dar n-ai primit-o! ai aruncat-o spre cealaltă parte a trupului

umplându-se cu ruşine, căinţă şi regret.

Eu am rămas sfânta care sfinţeşte albul hârtiei

pe un colţ de masă, inima picura boabe de argint

Nu-i vina mea

Nu-i vina mea că m-am născut întâmplător,
sau că se îneacă un dor în ploi nebune,
că nu am aripi și nu pot să zbor,
spre toamna sfântă-n sfintele secunde.

Nu-i vinovat nici cerul nostru-n care,
eu am rămas visând la o aripă,
alb

 Lume, lume cu păcat,

Mi-ai dus mândru’ în bănat

Și drumul l-a rătăcit,

În suflet cu un cuțit.

Refren:

Am trimis doru’ pe-un nor

După al meu bădișor,

Ca pe-un fermecat covor

Să mi-l aducă în zbor.

Mintea i s-a deșteptat

Și în ochi cu cer curat

Luminează cu d

Urcuşul în viaţă nu-i lesne! Se uită,

În vârf, când ajungi, de trudă şi chin,

De plânsul de mamă, de frigul din iesle, 

De rugă, de îngeri, de darul divin.

incandescente valuri de ploi razleţe
suspine din sfere împrumutate
vibrează la margine de timp
printre amintiri

... muguri de lumină,

boabe de argint

din lacrima zăpezilor

izgonite de soare.

... izvoare surâzând

sub măngâieri

calde de martie

un freamăt viu.

... răsuflu pădurii

ne cheamă-n visare

şi dor...

muguri încă vii din arderi de ieri 
brodează lumina din aştri 
cautând în magii de univers 
o undă mai caldă

 În noi se-aprinde-o flacără plăcută

 Ce-n sufletele noastre s-a intins,

 Căldura ei, o vrajă neștiută,

 Pe amândoi în inimi ne-a cuprins.

 Eu țin  nestinsă  flacăra  iubirii,

 Un maraton alerg către Olimp

 Și-n munte-nfing stindardul fericirii,

 O torță

Şi obişnuinţa îţi poate deforma
destinul Fie că-l ai sau nu la tine
Eşti un fel de tablou amator de
cuvinte Bărbat şi poet de marcă
Prima zi este o adevărată poezie
Restu-s vorbe de clacă Destin
apărut din senin pe cer Taina ta
ai văzut-o şi-a doua oară Cr

Cu primăvara... te vei întâlni

mângâie-i pletele obosite de flori de câmp,

sărută-i buzele de zumzet pline,

cuprinde-i umerii sfioşi,

înalţă-te spre ciocârlii,

alintă-te-n jocul fluturilor,

plângi... cu zăpezi căzute pradă

suliţelor din soare.

Ascunde-te în

Din sâmburele trupului se ridică sufletul
mai presus decât fiinţa la nemurire,
aburul viu se pătrunde cu duh
şi Dumnezeu suflă deasupra lui
descântecul universului.

Un halou de uimire despică cerurile
cu arbori de lumină
ce îngheaţă limba de piatră a

doamnelor

doamnelor cu fuste dantelate

ce veneaţi în parcul de demult,

cu alean de-ntrăgostite toate,

aş vrea iar durerea să v- ascult.

v-aş şopti în parc o poezie

dintr-un vers suav verlenian,

v-aş putra de braţ pân’ la chindie

şi v-aş spune la poveşti un

Dragi prietene, reprezentante ale sexului frumos! Zâna Primăverii a sosit cu un braț de flori și le-a lăsat în grădina mea. Vă rog să alegeți , Sunt pentru fiecare: blondă, brună sau roșcată, alegeți!!!! Au sosit cu bogăția efluviilor înmiresmate cu

 
 A înflorit un ghiocel la tâmplă
 în ziua când soarele  
 se așeza în părul meu...
 pământul cald de-atingerea
 clipei,cântă când puternic,  
 răsare-un ghiocel.
 E prima zi când, e primăvară
 în cer, în suflet și pe Pământ.
 Am răsădit puri

E seara gândurilor mele... 
Când totu-n jur e searbăd gol și trist, 
Mai rup din cer o plapumă de stele 
Imaginându-mi că nici nu mai exist.

Imi învelesc cu ea și gândurile toate 
Sperând de ele tainic să m-ascund 
Și fericit să fiu măcar pentru o noapte 

(Foto de aici)

Îngemănate
raiul și iadul
viețuiesc absurd
în sufletul valsând
într-o existență duală.
Bucurie și suferință,
fericire și durere,
lacrimă și zâmbet,
iubire și ură,
toate-s de-o clipă.
Și iar de la capăt:
îngemănare…
salvarea e-n tine,
ca

                 Rareori am întâlnit la un poet o dorinţă mai puternică de autocunoaştere, glisată de-alungul unei călătorii regressus ad-uterum: “Am vrut să mă cunosc/ dinainte de a mă naşte” sau “în dimineaţa asta, / (...) plec / să mă caut/ să mă