Blog

Se-alungă mireasma de gură firavă

În clipe de jar cu miros de otavă.

Și cresc, fantomatic, din liniști nocturne,

În brațe fierbinți, dăltuite s-adune

Tristeți și neliniști și doruri nestinse.

Departe-i iubirea și-n tainițe prins e

Un mugur de cântec și-u

LAURA şi PETRARCA

                                                 Moto:

                                                              „Dragostea m-a plouat cu lacrimi pe faţă

                                                                Şi m-a bătut

ascult armonia singurătății 
se plimbă pe străzi obscure în taxiuri galbene 
între noi doi furtunile electrizează patul lui Procust
nu-mi muri ca șarpele timpului
la asfințit
doi stâlpi doi guguștiuci doi pași 
mă poți sfinți cu tăcerea iubirii
care scutură

vine primăvara, iubito

vine primăvara, iubito,

cum vine aminul

 prin psalmi,

ce miere-i veninul

când sorb lumina

din ochii tăi calmi,

senină ni-i ziua

și clipa ferice,

visând un alt rai

la umbră de cetini,

covoare de iarbă

și chipu-ți bălai;

miroase a floare,

din seva ultimului gând

timpul, închis într-o clepsidră goală
aşteaptă răzvrătire valurilor 
peste ţărm

Cerul meu s-a rupt în două, 
Norii grei s-au adunat 
Și-n șuvoaie lacrimi plouă 
Că ai plecat.

Nimicul despachetat pe bucăţi din lada ruginită.

Fecare bucată poate reprezenta întregul
de parcă ar fi un copil fără părinţi.

In acest univers lumina îşi destramă trupul,
spulberă nisipul şi acoperă tăcerea uicigaşă
de care mor păsările pe capete,
nic

-      De ce vrei să pleci azi,

când a venit primăvara?

Nu vezi cât de frumos

străluceşte

soarele?

Azi razele mi-au lăsat

urme adânci în obraz,

amintirea doare,

trupul doare...

Am crezut că pot zbura,

m-am aruncat în gol...

dar aripi...

nu aveam aripi...

soarele

INGRID-AMINTIRI DESPRE STAFII

Am plecat din bucătărie împreună cu sora mea,Sara în camera mea pe care trebuia să o împărțim amândouă în acea seară, pentru că în cealaltă cameră, nu erau încă finisate lucrările în curs.Patul era mare și făcusem focul î

(Foto de aici)

– Mamăăăă!

– Ce-ai, fată?! Uită-te la ea, a rămas prostită uitându-se la un tip. Ha, ha, ha!

– Măi, lăsați miștoul! Voi vedeți ce văd și eu?

– Ce să spun? Un tip mai acătării. Mare brânză!

Nu, nu era ”mare brânză”, era chiar anormal. Într-o

Un mărţişor-

Ghiocel plecându-şi capul

De iubire osândit 

Spre umbra soarelui oglindit 

Pleoapa se-nchide,

Apasă ca o ceaţă 

Pe umerii planetei de irişi...

Târziu vise prind aripi

Erai mustul pământului sub tălpile goale,
rodul cu gust de pâine caldă
ce stâmpără foamea.

Cu haine colorate fiecare anotimp
fuge de la o mare la alta-n pe drumuri
pline de cenuşa risipită a istoriei
dincolo de care s-au înălţat biserici,
să se închin

Lacrimă gata să zboare
din ochiul lui Dumnezeu
România-i taina care
vindecă poporul meu

Din ochiul lui Dumnezeu
coboară iată cuvântul
şi de-aceea poate eu
întrerup ziua cu gândul

Coboară iată cuvântul
România-i taina care
nu tace vecii de-a rândul
lacrimă ga

Aș înălța cuvîntul, la rangul de ''duh sfânt,''

Cu minte luminată să umplu-acest pământ

Și aș broada poeme cum n-au fost niciodată

Cu firul din simțire, nicicând abandonată.

Întâmplări din viață, le-aș scrie câte sunt

În dulce grai poetic şi-n dulcele cu

Din duritatea unui bloc de piatră 
Cioplesc cu drag frumosu-ți trup 
Și dau cu grijă deoparte laolaltă 

Cruzimea, răutatea, iar din minciună rup

adâncul din care 

se naşte marea, pământul, cerul 
un tot al începutului şi sfârşitului 
unde se oglindeşte ochiul subconştientului

În fiecare dimineață,

Te văd în troleibuzul trei.

De-i soare, ploaie, vânt sau ceață,

Mi-apari în cale, vrei nu vrei.

Privirea ta trecea prin mine...

Eram de sticlă, transparent.

De-odată m-ai privit mai bine,

Trezindu-mi primul sentiment.

Schimbam priviri

Trudă


Trudesc în rînduri totul, când stoluri mă atacă,
pe pânza vieții mele cu lacrimi răstignite,
mă doare și secundă ce parcă-i timp în joacă,
trăirile ostile, înșelător topite.

Am desenat cetăți, toate-n trăiri frumoase,
sub anotimpuri car