Blog

Am pătruns prin efracţie 

În ochiul pământului - 

O lentilă concavă... 

Convex, am fuzionat cu oceanul 

De fluturi de sticlă

Din care lacrimi transparente 

Şi reci, 

Mereu se ridică...

Câteva secunde am călătorit

Pe aripi de vis. 

Milenii înspre geneza pământu

Aud  vocea iubitei vibrând

în toate sunetele lumii,

în fiecare dimensiune,

silfinele şi ondinele

sunt fermecate de gingăşia ei,

gnomii din adâncuri

o divinizează                 

 Aud vocea iubitei în fiecare clipă

 domoală ca susurul unui izvor,

 răsună ca

Rătăcire(vis)


Mă rătăceam iubito,în repetate rânduri,
la marginea pădurii, din cerul de senin
și își râdeau de mine, mulțimea altor gânduri,
toate în aripi, roți și-n gândul anodin.

Mă rătăceam în vis, pătruns doar de lumină,
în geana zilei n

Pa iubire îţi mai zic
dar nu ţi-am făcut nimic
însă tu m-ai vrut al tău
şi m-ai aruncat în hău

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON JUAN

Pe plaja-arzând ca o zi pustie,
Pândind o clipă de reverie,
Pustiu-n suflet să nu doară,
M-ai vânat ca pe o fiară.

 Zâ-i să sune, hididiș,

Ca la noi pă lângă Criș,

Să să mnire și ce’ nană

Cum să joac-o bihoreană,

Refren

Să-i fac ciudă la urâtă,

De-oi juca una sărită

Și, tomna ca on ficior,

Oi bate și pă picior!

Că îs tare jucăușe,

Da-mu mă razâm de-o ușe

Și de mă pui la

Cel care va veni în urma mea ca ocnaş,

Trudnic al pământului-faptă, cuvânt, 

Luptă! 

Oricât de grea e-ncercarea, 

Ca lacrima să nu curgă-n zadar,

Ca sângelefiinţei-esenţă

Să nu spele zarea în care te-ai născut 

Lumină şi legământ,

Pact şi har. 

Pentru mine Du

La capăt de noapte

 cu tâmplele albite

un albastru murdar

se răsuceşte fluid

înfiorare de reci chemări

Între lumină şi întuneric

ţi-aud tristeţea

 neputinţa

să-ţi înfrângi

răscolirea furtunilor în adânc

lacrima aceea de înflorire

într-o tomnatică primăvară

de

Cei ce vor să respire-n cuvinte
se confruntă cu înţelepţii în logos
şi pun nuferi la subsioara femeilor
ca nişte embleme pe frontonul iubirii.

Cei ce se vor grăbi nu vor ajunge,
cei ce calcă pe urme vor fi ca melcul pe poartă,
dă bineţe lupilor tineri

Învățături

Învăț să tac sub ochii tăi tăcerea,
ce-a scursă din izvorul de lumină,
mă închin la dimineți, de asta-i vrerea,
copacului, la care nopți se închină.

Învăț să-mi piară cuta de pe frunte,
broboanele ce curg când au vreo vină
și mă în

Sap cu dalta-n piatră să-i dau forma din gând
îi dărui suflet, îi dărui lumină şi ceva simţire
păsări cu zbor înalt îmi ies din inimă.

Tu mă risipeşti, mă aştepţi cu mâinile întinse,
de totul se opreşte şi porneşte ca un ceas mecanic
şi cuvintelor li

Mi-aţi profanat sufletul,

Voi, prieteni cu măşti de argint

Sticloase şi grave,

Filigramate maiestos în cuvinte

Găseşte-mă în slova veche

dintr-o carte...

am să vorbesc de tot,

de flori,

de ape 

şi de ciorchinii care stau pe rod.

Am să vorbesc şpotit şi rar...

voi spune... ca o rugăciune,

dorinţă mea în faţa sfântului altar.

Voi glăsui şi-n slova veche

într-o carte.

Tu p

Trec zilele şi nopţile în şir,

Dar asta e poveste sau delir!

În umbra lor se ţes destine

Ce-aduc cu ele doruri şi suspine.

Sub cerul presărat cu stele mii

Se nasc din vise zeci de poezii,

Iar şoapte îmi alungă somnul

Şi mă gândesc mai des la Domnul.

Dar au

(Foto de aici)
Mi-am transformat durerea în poveste
și doruri. Îngropată-n chip de lut
nici n-am ghicit că viața m-amăgește
când mă ruga să cred în absolut.

Mi-au sângerat picioarele mergând
să te descopăr. Dus prin univers,
te-am regăsit în zori de v

Stare


Stărui seva văduvită, de privirea ta de soare,
când mă nărui ca o frunză, peste alte îngălbenite,
jinduieste azi Pământul, sub un alb ce-i de candoare,
în ideea nemuririi, peste zările înnoite.

Readuc în noi o clipă, noaptea-n fagure arz