Blog

De când unele femei au devenit o marfă expusă peste tot
piaţa liberă s-a complicat
peştii negociază preţul şi sexul proliferează,
din viaţă se rup ani de tinereţe
şi se aruncă în ghena ruşinii.

Poate ar trebui să mă bucur
dar tot ce se întâmplă
afişaz

Tăcerea şi-a ascuns şoaptele în somnul de peste zi.  

În tremurul dinlăuntru,

m-am trezit

cu sărutul încarnat al cerului,

pe frunte:

– Mi-e foame, foame de tine!

(îmi striga de cu seară, sufletul agăţat ca-ntr-un hamac, de stele).

 Am întinat o felie de

În ziua dintâi

numai pentru tine se năşteau lumini,

cărările toate

duceau într-un singur loc

acolo mirii erau biciuiţi 

cu flori de lămâi

uitând jurămintele pe câmpuri 

mirabile

traversând gânduri albe 

prin câmpia celestă

unde se naşte divinitatea tăcerii.

Strâng lacrimi

într-o basma de vânt

le contopesc cu soarele 

din ochii tăi,

prefăcute-n curcubeu

le arunc peste ape,

le prefac în iubire...

se naşte cuvânt.

Privim în noapte luna plină,
Şi paşii mei cu-ai tăi se mai îngână
Iar dorul-mpleteşte iară
În inimă izvor de primavară.
Trăiesc prin tine
Iubirea cea tăcută...
Şi văd cum firul ierbii
Se-nalţă către cer.
Ascult bătaia clipelor ce trec
Desculţe ploi ce parcă n

Îmbrac gândurile în forme concrete
de visele se-ntrupează-n păsări,
respir prin aripile întinse zborul

şi trăiesc bucuria ca pe un surâs.

Lumina lasă de se desprinde
subţirimea spiritului în cuvinte,
de mă alcătuiesc în pagini
la colţuri îndoite.

Căutân

Mi-am împărţit sufletul 

În zeci de fărâme,

Iubire, lumină şi pace v-am dat.

Când n-am mai avut

(Foto de aici)
Eram elevă pe atunci. O puştoaică zbânțuită, abia trecută de 15 ani, mândră nevoie mare că luasem examenul la liceul pedagogic, în ciuda țâțâielilor neîncrezătoare ale profesorilor de la şcoala generală. Îmi purtam cu mândrie uniforma

te-ai uitat vreodată spre pământ 
să vezi cum umbra ta, merge înaitea-mi 
iar, eu te urmez ca o pasăre care 
a orbit de-atâta soare?

la râu toate zilele sunt înnegrite murdare
perlele albe ascund în ocean lacrimile sincerității
nu-ți întinde rufele iubirii la același soare
spală neliniștea ritualic cu frunze de pelin
minciunile iubirii se decolorează cu sare

Te-ai aşezat pe-un scaun de gânduri
cu tălpile în ierburi de lumină
şi umbra mea deasupra.

Oasele albe-ţi absorb căldura,
în măduvă focul prinde contur
şi nervii se topesc de dragoste.

Bucuria creşte-n interior o plantă,
ramuri fragede cu obrazul spre

Timpul îmi întoarce paşii, mereu, din cărare.

Nu mă lasă singur,

pe bancă, la tine, tată,

nicicum.

Îşi troieneşte zăpada aşternută pe drum şi fluieră din frunzele toamnei mele.

Se adună paseri şi cântă şi Sufletul e deja aici. Ne aşteaptă să ne ascul

Văd urme


Văd urme ce-s căzute de iarnă timpurie,
în lumea mea de vise, cu dorul felinar,
găsesc și porți și trenuri și trupuri și făclie,
când timpul ne conduce trăirea-n avatar.

Povară mi-e distanța, rămasă între tăceri,
risipa mea din sufle

Palmele împreunate-n seară

cu picioarele-ngenunchiate

în faţa capului

ce-mi stă plecat,

se roagă minţii

să-i dea cheia trupului

să-mi elibereze

sufletul copil-

iubire. 

29.12.2013

Ard flăcările pe altar

Şi seamănă a puritate

E timpul să primesc în dar

O noapte, doar o noapte

De sensuri încă nerostite

De amalgam universal

De ele doar răspunsuri toate

Pe care ziua le ascunde doar.

Adorm doar gânduri călătoare

Tot ce-i urât e tot de veghe

Din mine se detaşau părţi
de către un copil cu imaginaţie
ce le amesteca de-a valma, le aranja apoi
până am ieşit cum sunt.

Uneori se enerva de nereuşită
se uita la mine, râdea în hohote,
părea să se gândească altundeva
şi tresărea vinovat
deşi nu-l u

pielea tace la răscruce de sorți
porii respiră parfum de femeie
nu bea lumina de sidef cu palme diafane
sapă întunericul cu gheare de liliac
pana dai de orhidee