percheziții la inimi

se fac percheziții la inimi,

înainte de sinucideri un zâmbet fugar,

spânzurătorile sunt o legănare,

flutură praporele pe-o cruce,

amantele sunt în doliu de-un an,

mari păsări sfâșie orizontul încremenit,

de secole Edi-Kule doarme pe-o

Creatie video : Angela Iosif 
https://www.youtube.com/watch?v=of_jSruwvY0 

Unâ featâ ţâ tricu pri chirolul a tău / O fată ţi-a traversat timpul (armână- română) 

Unâ featâ ţâ tricu pri chirolul a tău 

Pi pindona bâtutâ atunţea 
agârşitu s-a înhrâpsi anlu, 

Opreşte, Doamne, ceasornicul! 

În lumina focului, 
umbrele-ţi dansează prin visul abia stins, 
în cădere îţi extragi 
fiecare ciob implantat prin trecerea ta, 
pe alei singuratice îţi asculţi şoapta inimii, 
recompui spaţiile libere risipite-n trecut, 
în t

Sărutul lacrimei tale 

- Nimic nu mă răvăşeşte mai mult 
ca zâmbetul tău! îmi spui. 
Aerul tremură, stelele cad 
şi luna luminează de bucuria ta care 
se-agaţă de un mugur de speranţă 
cuibărit în crăpăturile insulei noastre, 
în timp ce-mi aştepţi cuvintel

Simfonia picăturilor noastre 

Ai intrat abrupt în poveste, simţi taina 
şi pulsul ei care te dezarmează, 
legi visele tale la inima mea, 
le ţeşi prin ea şi-i binecuvântezi pacea. 

O piatră arunci în liniştea apei, sunetul ei 
te poate conduce undeva sau a

Ştii unde se duc clipele, visule? 

Ne-am dat jos aripile, 
am trecut prin voalul uitării 
şi am venit aici, visule, 
pe tărâmul unde clipele vin, trec, 
plutesc, alunecă lin prin noi 
şi se duc în norii de unde 
plouă cu secunde, ninge cu ore, 
într-o clepsi

Lumina
fragedă şi limpede alunecând aidoma apei
ascunde în ea o lume puţin cunoscută,
adâncul atât de orb iubeşte întunericul,
şi Dumnezeul său este altul.

Cum lumina naşte lumină îşi este sieşi de ajuns
între margini are numai unghiuri deschise.

Spiri

De-o vreme-ndelungată, un câine trist, slăbit,
Păzeşte-o cruce albă, gemând înăbuşit,
Căci a văzut săracul, stăpânul cel iubit,
Cum a fost de alţi oameni, în sol, acoperit.
.
A zgrepţănat cu gheara, neputincios mereu,
Piatra e aspră, dură, şi nu poa

Oglinda trecutului s-a stratificat în timp,

în forme ale unui prezent ce ne prinde.

Transmiterea filozofiei milenare a dacilor,

impune respect, uimeşte şi încântă.

Luptător dârz sau meşteşugar împătimit,

pasionat cântăreţ sau poet desăvârşit

vânător iscusi

Mi-ai fost în vis atâta vreme, 
Și-atât am tânjit după tine, 
Făcând lumina-n zori a geme, 
C'-un timp a nins de sus suspine. 

Mi-ntrai în sânge vis cu vis 
C-am ajuns noaptea să iubesc, 
Creând în minte un paradis 
De întuneric, nelumesc... 

Cu tine-mi trăi

Într-una din zile
la masa tăcerii
s-a aşezat Dumnezeu şi medita îndelung
la a doua venire.

Obosit
şi-a strâns toate gândurile
şi a plecat acasă
nevăzut.

De-atunci în lume
cerurile rămân deschise
pentru copii şi sufletele curate...

feerie

Ce frumos miroase floarea, iasomia,

Pe câmpia plină de senin,

A căzut din ceruri însăși veșnicia

Pe o rană-nchisă, plinăde venin.

Alunecă sub soare frunza verde,

Cuvintele sunt mute și se-nchid,

Aleargă gândul singur și se pierde

Sub albăstreala ce

Vei schimba numele lucrurilor de mine puse
şi nu tre vor asculta.

Se vor prelinge din ochii tăi cuvinte de ceară
peste venele desachise cu inflorescenţe
în buchetul sângelui cât flacăra lemnului.

Nu vor mai fi ploi de stele false.

Se vor săpa fântâni în

Dacă ți-aș pune sânul căpătâi,
Și-n umbra mea te-aș înveli,
Ca-n brațe mie să-mi rămâi,
Tu crezi că m-ai putea iubii?

Dacă ți-aș spune vorbe de alint,
Și visele le-aș cerne printre stele,
Cu brațele să te cuprind,
Vei vrea tu să rămâi în ele?

Călător efemer prin lume, cu un pragmatism devastator, Marius Iulian Zinca ajunge la momentul „Reflecţiei stării de sine”, la momentul adevărului, al atentei introspecţii personale şi al reconcilierii cu Sinele. Încărcat cu o bogată expresivitate,

               Marius Zinca, poetul „cuprins de o neobişnuită / linişte sufletească” ( „Surâs” ) caută drumul spre sine însuşi pentru că sălăşluind „în altă lume” vrea să-şi încerce norocul „în oceanul viitorului”                     ( „Drumul… spr

VERSUS

Mie-mi spui să nu vorbesc,
Să nu-mi scape păsărica;
Însă, tu, e prea firesc,
Vorbind, să nu spui nimica!

Costel Zăgan, Epigrame disponibile

Din ce în ce mai rar

mai știi?

Mai știi când pasărea din vis

 Zbura spre luna cea de ceară,

Mai știi când ți-arătam pe ceruri

Pe sub castani, steaua polară?

Mai știi când ți-adunam la maci

Prin grâul proaspăt înverzit

Și te-ntrebam tu ce mai faci,

Iar tu-mi spuneai cât m-ai iu