Toate postările (22548)
În țara unde dorul izvorăște
iar apa are gustul de iubire.
Unde pământul sub ploi întinerește
și versu'-are parfum de nemurire.
În țara unde binecuvântat,
din ceruri a căzut un colț de rai.
și Maica Domnului grădină a aflat
în florile ce cresc râzând
Am nimbul unui voievod uitat peste timp,
locuiesc într-o cochilie în firida ascunsă,
văd totu-n albastru ca-n mările sudice
cu poeti înotând în poeme de apă.
Era o lumină-n arbori exotici cu păsări ciudate
ce nu se cuvine să le vânezi.
Nu genunchii mă
Cu părul strâns într-o basma,
cu sorțul spânzurat la brâu,
tu măturai bătătura,
sub cerul toamnei vinețiu.
Pe un făraș ai adunat
nisip și frunze,după care
în casă-n fugă ai intrat
să-i dai copilului mâncare.
Pe sfoară între doi copaci
rufe
Bădiță, bădiță,
ai trecut de-a mea portiță
și te-ai dus,
și te-ai tot dus,
colo-n deal, către apus,
colo-n munte, la izvor...
Ți-era sete, ți-era dor?!
Din fereastră, te priveam,
pașii toți, ți-i număram
Nu știam.... să-ți ies în cale
să te-abat de la
într-o marţi şi era treisprezece când
am pus pensula jos. Era ultima pată
de roşu de pe “gard”.
Gardul meu.
E alb acum, tot. Aştept loviturile vieţii,
toate. Sunt pregătit. Am lăsat în spatele
gardului, câteva firimituri din mine.
Momeală?
Nu. Doar că eu a
Altă speranţă deşartă
Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE
Simți cum cade...
Simți cum cade minutul în vreme
cum joacă în mine o petală cu zimți,
iubirea mă arde e foc între gene,
pe buze săruturi și în inimă sfinți.
Îți cade minutul în mine ca veac
trăirea alături e vis în visare
ți-e clipa și gust
Trăiesc
Trăiesc în visul frunzelor din cer
petală sunt și-aș vrea să mă desfac
iubesc la tine roșul de mister,
iubesc și spinii mei... dar tac.
Eu mă desfac boboc de nemurire
mă dărui ție floare tu ascultă
de steaua care-a răsărit iubire
când
Va fi a ne înfăţişa la tribunalul cuvintelor
şi ele ne vor judeca pre noi
se va ridica, întâi, din jilţ,
cuvântul “mamă”
ne va privi, stăruitor, în ochi
şi nu ne va acuza de nimic
dar noi vom şti…
Al doilea va fi cuvântul “iubire”
rostit mincinos,
sau în j
Își plimba obosită căruciorul cu iluzii.
La o poartă un câine mârâia un "pe-aici nu se trece".
Purta pălăria sprijinită de un gând, într-o doară,
doar așa ca să fie.
Cu ochii plini de umbre, cu umerii aplecați,
părea că duce cu ea toate întrebările l
La cât se poate gândi nu există margini
zăvoarele-s trase, porţile-s deschise pretutindeni
mai departe curiozitatea face valuri.
Cum necunoscutul se lasă greu pătruns,
ploaia nici ea prietenă cu soarele din amiaza înaltă
priveşte din umbră la muze des
Te-am aşteptat
Te-am aşteptat fără să ştiu
cu trupul mirosind a lut pustiu
plutind în expirata-mi slavă
cocori-mi recitau trecutul la ureche
purtau în ei un palid vers
de vreo suavă nouă dimineaţă
cu doruri de iubire îngândurate-n ochi
m-ai aşteptat fără să
Palizi şi reci
ne rotim, ne rotim
în burta de fier şi mortar
- leviathan -
cuiele cresc aici înlăuntru
iarba, neverde şi cu vârful în jos…
ne rotim
şi vorbim, şi vorbim
şi strigăm, şi strigăm
şi nu auzim
viţa tăiată plângând
palizi şi reci
ne lovim, ne cio
Timpul,lumina și tu
Sunt timpuri amare în frunze s-adoarmă
doar tu o lumină din câmp de departe,
penelul cu flori îl treci peste toamnă
o inimă pui ca semn...pentru-o carte.
Mi-ești timp și lumină când rău mă cuprinde,
mi-ești pagina scrisă cu
Când trec apele somnului, dau semn râurilor care le poartă,
ziua-i colorată într-o cuvertură de fluturi,
amiaza a prins coaje sticloasă de lumină,
a devenit fluidă ca mierea.
Sfătuindu-mă cu piatra pe care o cioplesc
în ea voi locui mai mult decât în
ȘI DIN TĂCERI...
Eu am să mușc tăceri, la fel și din durere
înspre rotundul stării într-un surâs cu tine
când lacrima din ochi va curge adiere,
o lume-a mea iubire doar ție-ți apatine.
Voi ancora la maluri din taina sfântă-a mării
surâsul îți
Pământul
în mod voit omite să mă mai nască
şosetele
îmi ştrangulează glezna
mă copleşesc amintiri din altă viaţă cu
imagini fugitive despre o lume abătută
dar cineva
comandă o compresie de timp
printr-o beznă actualizată încerc
întoarcerea spre începuturi urc
Eu sorb
Eu sorb din depărtarea ta parfumul
din vocea ta și timpu-ți fericire
și îmi străbat în disperare drumul,
să pot să văd din nou...a ta privire.
Îmi sorb și gândul. și-l trimit poeme
oh,dacă-ai știi ce dor îmi e,nu știi
trec nevăzut des
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!