Blog

EȘTI MAI FRUMOASĂ...

Ești mai frumoasă decât tot ce mă-nconjoară
decât tărâmul dor de vis ce vis adună
de vorba mea rostită-a câtă oară
de zorii zilei...datină străbună.
Ești mai frumoasă ca frumosul gând,
de vorba care-o taci,iar eu...o zic

care novă ți-a ascuns în marsupiu strălucirile

mă-ntrebi

știu ochiul meduzei nu se înfruntă fără oglindă chiar dacă râzi ca un zeu

prea multe ruguri am îndesat între coaste

nu pentru vulturii lui zeus și grătarele de week-end

aprind zilnic focurile celest

Doar gândul că-mi vorbești 
naște-n suflet fiori. 
Iar Luna la ferești 
din raze-înalță scări 

și vise-mi urc pe ele 
pan' dincolo de-nalturi... 
să scutur două stele 
în ochii stinși de lacrimi.

Lie, Lie ciocârlie,
vara mea n-o să mai vie, 
cânta-mi tu iubiri de toamnă, 
de m-ascunde într-o doină, 
doină jale, doină dor, 
visul gri fă-mi-l color 
să dansez sub amintiri 
tangoul noii iubiri 
unde dorul mă alungă 
ploile or să mă plângă 
stropi de rouă

Vreau să rămâi cu mine 

când umbrele

 coboară peste copaci

să împărţim dorul

 din noaptea ce vine,

când luna-şi aprinde

 lumina-n izvor.

vreau să rămâi cu mine,

să auzi liniştea sunând în păduri,

să vezi cum întunericul sărută,

somnul munţilor.

vreau să rămâi c

Cei care iubesc pe Domnul se vor naşte a doua oară
cu măduva spiritului o aură luminoasă,
pe braţe maci înfloriţi de cu zori,

în urmă trecutul îndepărtându-se-n uitare.

Cei care nu iubesc vor preţui mândria,
se vor risipi precum norii de nisip
vânturaţ

lunecând prin vise

lunecând prin vise,

 trupul tău vibrează,

ca-n hăuri un ecou

 căzut pe stânci,

te miști prin aburul

 albastru al serii,

cu pletele-n vânt

și glezna gât de viaoră,

dansează luna cu tine

 pe apele mării,

câmpuri albastre de cer

se topesc în nea

Toate cărările

am plecat din undeva

şi am ajuns la tine

am plecat din altundeva

şi am ajuns la tine

am plecat din copaci,

din sălcii,

din bănci,

şi am ajuns la tine

am plecat până şi din cafea

şi am ajuns la tine…

am plecat din mine

şi încă sunt pe drum

- cu

Gura sărută venele deschise de muguri
rosteşte dulcele gust al sângeluii,
amarul din aşteptări
trăind în bucuria verdelui crud.

Până vei înţelege schimbarea
din sufletul meu scăpat de constrângeri,
apele vor fi mereu altele

şi deasupra flacăra aceleiaş

RUGĂMINTE... 

Să-mi cânți ca aerul să-mi încălzească 
duiosul gând din nobile secunde, 
plângând durerea fericirii să rostească, 
mâhnite timpuri,etne...fumegânde. 
Să-mi cânți să știu de cartea albă a ta, 
cuvintele ce-ajung,un neajuns 
în alfabet împodobi

Tare mai sunt aţâţată

De vecinul meu Matol,

Când îl văd "nudist" în poartă,

Parcă-l văd pe Tartor gol!

.

Mersul şic, mă bagă-n boală,

Hopăit şi clătinel,

Cade şi apoi se scoală,

Mai c-aş muri după el!

.

Ochii, ah, ce ochi, ca cerul,

Ca de fulger înroşiţi,

Iată,

Urc scara cuvintelor
Din care compun
Un zâmbet
Surâsul
Zâmbetul
Colaj vocalic
Fiece treaptă
Tinereţea ta
O parcurg
Încet
Tu urci aceeaşi scară
În sufletul meu
Uneori
Sari trepte
Ori cobori speriată
Când plouă prea mult acolo
Sau nu mai e decât
Amintirea scării pe car

Cu ochii tăi îmi dai lumină
Şi mă înveţi să cresc frumos,
Cum creşte floarea din grădină 
Sub cer de vară luminos.

Zi după zi îmi dai mai mult,
Mă-nveţi să-mi deschid inima,
S-alung din ea orice tumult,
Curată să-ţi primesc lumina.

Cu vorba ta ploa

Mi-s dragi iubite, ochii tăi 

În trup îmi ard tainic văpăi, 

Când tu adânc mă prinzi în ei,

Mocnind sărut  dorinţa-nvie.  

Cu farmec blând fără de seamă,

Noptatic ochii tăi mă cheamă,

 Ne -ntoarcem fericiţi în noi,

Ravnindu-ne de gânduri goi. 

Mi-s dragi

Femeia aceea cu suflet de metaforă

tu n-ai văzut-o întreagă niciodată

ai căutat prin inima ei inundată de cuvinte

emoţia iubirii reflexele unor imagini

create din tine

în mâinile ei înfloresc anotimpurile tale

Femeia aceea cu suflet de flaut

eu n-am văzut-o

nu-mi pasă

orizontul geme lezat în privire

vitrina lumii e mătuită

dezleg furtunile din mine

deşerturile folosesc dialectul albatroșilor   

dragostea nu mai cerşește umil secunda normalității

extrag rădăcina pătrată a timpului

azurie

transpiraţia îmbrățișări

la balul etern

Se-aud romanțe prin plopii impari,

Se-ngoapă iubirea-n polenuri de aur,

Se mișcă pe ape un plaur,

Prin aburul serii,  iubito, apari.

Se-acopere câmpul cu văi de cristal,

Melancolice tăceri îngropând,

Muzica serii se-aude plângând,

E ora când

Asemeni unui arbore de cauciuc, flexibil
îndemnul s-a urcat în trup, s-a topit
neobosit să picure albastru
în sângele care-mi înflorea în palme.

Învăţând limba semnelor dulce ca laptele
curge pe buza cănii de pământ
născând spiritul liber, lama
care n