Blog

de ghiocei din barbă,

într-o stare de nervozitate

necontrolată de mine,

a dispărut

sub aparatul de unică folosinţă

aplicat în toate direcţiile

feţei ce nu mă lăsa

să văd desenul din lună.

Eram prea mic,

(nici părul ce-mi umbreşte

ochiul

nu puteam să-l v

doar

o cafea

neagră

am pregătit

în dimineaţa asta

cu aromă de tine.

De îndulcit,

ştiam că ai să vi

să mă (re)cunoşti

în mulţime.

M-am lăsat

îmbrăcat de măşti

să nu împart

clipele din noi,

să mă aflu

pe drumul gândului tău,

să mă laşi

să (o) beau

de acolo,

di

Veselie de primăvară

ascultaţi cum cântă pădurile
şi cum se joacă prin ele vântul,
ascultaţi râurile pe toate gurile,
ascultaţi păsărilor cântul.

s-au sculat toţi codrii bătrâni,
îi bucură căldura şi soarele,
ascultaţi doinele la români,
ascultaţi cum susură

cu dinţii lipsă,

de pânza fără cer-

ul cu tine

şi merg la amanet

cu noaptea-n cap

să pun gaj

pe amintirea de ieri,

gândul

trimis peste fileul

(ca la tenis)

în căutarea

back-end-ului

tău,

sufletul de

game, set şi meci.

 15.02.2014, ora 21’12’’

Insemne peste timp

Uşor ca roua de pe floare

E gândul tău purtat de zori

Ce scaldă inima-n splendoare

Un curcubeu în mii de culori

Nădejdi prea pline de lumină

Îmi pun pe-al dimineţii prag

Ca să găsim o linişte deplină

În lumea visului nespus te atrag

Acolo

reîmprimăvărare

în dimineața asta sorb razele soarelui care cad prin geamul meu

ce frumoasă e primăvara când își desfac florile lujerii multicolori

o privighetoare s-a urcat în vârful cerului și aiurează nebună

viața străbate prin zidurile durerilor din

mirajul vieţii

picură apusul

umple cu umbre

ninsele cărări

himere de vis

se pierd prin anotimpuri

nostalgic

înfloresc

cupola de ninsori

împărăţii de stele

menţin flacăra vie

pâlpaie-n amezi

cerşind

încă o clipă

alungă înserarea

din vremea fără vreme

luminează teama

Ne iubim fără să ne pese,

nu contează unde sau în preajma cui,

doar noi doi suntem o împletitură

de dorinţe îmbrăţişate,

în timp ce aştri de pe cer

ne ţin lumina aprinsă,

transformându-ne într-o singură formă

şi care mai de care, o cheamă

 într-un zbor subli

în grabă

să ajung acasa

dorului plecat

în calea ta cu gândul

primenit de potecile norilor,

cu picioarele lăsate-ntr-o baie

fierbinte de nisip,

să-mi sfârâie călcâiele minţii

uitate

de tine.

Aşteptam.  

 14.02.2014, ora 17’57’’

Tu mi-ai promis c-ai să mă iei cu tine, 
Să stăm, doar noi, sub cer cu lună plină; 
Mi-ai spus de-atâtea ori că sunt divină, 
Că laolaltă ne stă cel mai bine. 

Am tot sperat c-ai să mă iei de soaţă; 
Făcusem târgul doar, atunci la vie: 
Să-ţi fiu stăpână p

e goală iarna,

doar noi

ne îmbrăcăm sufletul

(în haine)

când iubirea

o vedem

în toate anotimpurile

cum înfloreşte

şi frunzele

şi florile

cresc

şi ne-mbată

şi noi

goi,

ne pitulăm

în razele soarelui.  

 14.02.2014, ora 13’16’’

să-mi zăresc urmele

pe care am pornit

în urmă cu ani.

Nu le zăream.

Ploaia a spălat nisipul,

soarele a uscat pietrele

şi cerul părea că aleargă.

Vântul mă lovea

peste faţa plină

de timpul încrustat

cu paşii tăi

şi sângele

nici nu mai ştiu

ce culoare a av

nu l-am văzut niciodată

de la început

pe pagină.

Doar de la jumătate

îmi începe viaţa

si azi,

trezit de spasmele ochilor

într-o singură culoare,

mi-am programat

lentile cilindrice

la un ochi

să-mi comand,

(la celălalt

prindeam rosul)

să prind albastrul.

Doamne, Tie-Ti multumim

Pentru tot ce noi traim

Bucurii sau incercari

Doruri mari sau alinari

Toate de TINE is date

Ca sa ne-ntarim credinta

Capatand doar biruinta

Eu ma duc intr-altu loc

Dar nu stiu de-o sa ma-ntorc

De-oi inturna, va fi bine

De nu, duceti dor de mine

Si-l inchideti intr-o lada

Fara ca nimeni sa-l vada

Ci numai voi oarecand

Ca sa ma purtati in gand

Ca si eu mult v-am iubit

Cat cu voi am ostenit

Am predat

o priveam

şi număram

intersecţiile cu

linia vieţii.

Adunam

an cu an

până unde

întâlneam

acea linie curbă

a norocului

din calea

realizată

cu tine

pe muntele

Venus.     

 12.02.2014, ora 18’09’’

urechea

pe piept

să-mi aud

bătăile inimii

de teamă

să nu fac zgomot

în liniştea din mine

când

alerg printre jaloanele furate

ale vieţii cu tine

şi vreau să cresc

înapoi

să simt bubuiturile

din toţi porii

cum

te strigă.

12.02.2014, ora 17’58’’

Distanţele dintre oameni sunt uneori bariere care despart doar trupuri umane, deoarece forţa gândului este o încăpere comună a sufletelor, ce a găsit în ultimii ani o uşă. O dată deschisă de mine şi de milioane de semeni ai mei, reuşim să ajungem din

să echilibrez balanţa.

Adam şi Eva

aveau grădină

şi el

a muşcat din măr.

Luceafărul

avea pe Cătălina.

Eu nu aveam nimic.

Am mers la piaţă

şi mi-am cumpărat mere,

(în dimineaţa asta)

le-am aşezat în coş

şi le-am pus lângă mine.

Erau

date în pârg, roşii

ş