Blog

În fiecare noapte ceea ce este în jur/ căutând un semn care să îţi preschimbe infăţişarea/ prin care tu îţi verşi tristeţea/ pe faţă şi atunci ochiul tău se închide brusc/ şi se albea treptat din ce în ce mai mult alb/ pe jumătate/ luneci dintr-o

Desigur cu timpul

        am devenit centrul umbrei

        în care priveam pentru

        tăcere şi rătăcire

        tot umblând prin

        creieri de fier.

Din ochi îmi ţâşnesc

        intelectul şi aprozii

        cu coame şi fălci

        ca să le

Muritoarea cu capu-n astre

Din cupa amară a nefericirii,

Bea cu dezinvoltură

ADN-ul meu, ce-i forte valută

Şi-a devenit subit reproşard

Cu al său cinism imperturbabil.

Se zbuciumă-n ego talazuri marine

În firida cu colecţii feminine

Pe un pat de flori

Cu p

tu să fii lumea

pentru statuile

care îmi dictează întrebări

ca un ceai dansant

până departe

sărbătoresc nu ştiu ce

după ce am compus finalul

cu amurgurile trucate

prin oraşul buhăit

cu pupila dilatată la maxim

cu oasele pline de ceaţă

printre ruinele unui o

cuvintele

din noi

sfredelesc

râuri de cruci

dincolo de geam

            X

ochi de foc

în osia carului…

jefuiesc cerul

             X

la bursa vieţii

îşi mângâie caii de ger

desfrunzind erezii

              X

trasează

orizonturi închise

sporind distanţe

Toamna ne-a prins jucând şotron

pe strada care dispare-n spatele străzii,

astfel încât

se-aude maşina salvării

în ritmul molatec al vântului

ce îşi consultă ceasurile

pe sârme de telegraf tăind din lună,

noaptea parcă striveşte cu trupul imens

peste care

dintre toate pietrele,

picioarele lui se adâncesc

în iluzie,

lumina lui, se răcoreşte într-un cer

în care strânge bulgări de pământ

şi intră în transă...

într-un strigăt de ciutură uitată,

unind începutul cu sfârşitul

ce caută eterna iubire

cu flori de calc

Frumoasă-i epigrama! Ca un nufăr,

Editura-i pune preţ

Şi-n vitrină, stând la rând,

A sărit din raft… în coş.

                      X

Tipărind volumu-n vară,

Mi-a mărturisit, prudent,

Că dintr-un sâmbure de idee,

Chiar ţine să-i mulţumesc.

Din absenţa luminii

cu sevă corpuscul şi undă,

repetă gesturi delicate

într-o formă anume

care nu cunoaşte

vorbele scrise - mumii ale gândului

unde respiră muntele

şi creşte în cale un dormitor în aer liber

de parcă vine din afară

după cea mai frumoasă vo

Vremea-n care amintirea

Intră-n pământul aţipit

Pe tristeţea unui frig îmbătrânit

Şi timpul de când crapă scoarţa-i ca să iasă

Pe umeri ca şi un voal de împrumut

Prin caier de fum

Şi ca o lunecare prin spaţiu

Cu bunăvoinţă, pe pocnetul orei,

Şi-n epoca ac

Cine-i vinovat că linia vieţii mele

Alergând spre steaua sorţii

Când vânturi bat pe-al dragostei mormânt,

Priveşte la aburul din spirit?

Când cerul împărţit-a fericirea

Să-mi mai aduci din când în când aminte

Că eu te caut şi te-aştept în taină

Ca să ma

Lumina se duce spre sud speriată

Şi-mbrăţişat în crengi, mă pierd a multa oară

Să mă lipească iar într-o bucată

În carotide de mărgean.

Alerg necontrolabil

Pe jumătate, cam zurliu,

Şi cu privirea agăţată-n grindă,

Lumina curge prin vitralii.

Voi aştepta

Îmi voi continua drumul

care intră în vise

prin liniile frânte din palmele noastre.

Din cuşca resemnării

se făcea un petic de cer deasupra răului

captiv în neputinţa mea.

O să ucid cu praştia singurătatea

sub coroana albă-amară,

crezând că fericirea,

pr

Vag şi rar, am putut recupera

Prin rămurişul tinerelor vine

Peste grădini spălate, levitând

Prin părul, galben luminiş

Ce prin fereastra mea s-a rătăcit,

Sămânţa-mbuibată de-acea nemurire.

Dureri dinăuntru îmi strigă pe nume

Sorbind pe rând, cu-ncetineal

Eu sunt noul maestru

Ce-şi cască precum înecaţii

Prin sita luminii,

Gâtul de spadă tăiat.

Printre miresme de surle mărunte

Cu dezlegare la fructul numit

De nouă luni ruginit

Pe negrul aşternut al subteranei,

Roiuri de mânioase cuvinte...

Şi acolo, sub amen

Cu crupa ca o oglindă neagră sclipind

atunci când împrumuta gurii jurăminte,

s-a împachetat pe şiţe de atâta plâns.

Cu ace de siguranţă sub umbrela semnificaţiilor

invadată de întâmplări dărăpănate,

mâna lui dreaptă începe să coboare înfrigurată,

pole

Sunt

un imens câmp

de neînţelesuri

într-o succesiune cromatică

cu naivitatea

unui înger

care a început

în clipa naşterii

în ceea ce mă simplifică

ca un fulg

întîrziat in care...

trăiesc.

Bibliografie : Viaţa nu-i decât o zi,

Editura Euro, 200

Cu văzduhul adunat într-un singur ochi,

umblă în lumină, coboară în umbră, suie în fulger.

Când cămăşile vieţii palpitau uşor

de pretutindeni cu nevăzutele semne,

vorbindu-i de o arenă ciudată

în care curg silabele hohotind mărunt

în ritmuri arzând în

Răsucind Drumul

De vorbă cu soarele,

Chinuind ziua.

             X

Din somn de aburi,

Rănile albe uitând-

Suflete tulburi.

                X

Singurătatea...

Pe inimile noastre -

Lăstar îngheţat.

                  X

În colţul străzii,

Finalul lungului pl

Printr-un test am constatat

Că-ntr-un troc oriental,

în elanul zgubilitic

am sărit din lac... în puţ.

Stând cu dosul pe cămaşă,

şuturi doar îmi dau... în tur.

Bibliografie : Plesne, Ţâfne şi Sictiruri,

    Editura Academiei Interna