Apocalipsă la post-restant
Costel Zăgan, Universuri paralele
Apocalipsă la post-restant
Costel Zăgan, Universuri paralele
forma de măr pârguit
roșu sprințer, viermuit
galben când e întuneric
pe partea de asfințit.
coapsele dulci încrucișate
sub rotund, plinul de sân
picioarele toate, înșurubate
în grămada caldă de fân.
forma de inimă-n mers
dintre-ale tale albe cărări
mijlocul,
Cu ochii uscaţi
de un aer indiferent,
cufundat în gânduri
azvârlite în foc,
lumina năvălea din plin
cu răcnete nestăpânite
într-o dimineaţă
proapătă şi rece
răcorind criza de furie
din îndoita întunecare,
plimbându-şi amărăciunea
în privirea cu scântei… de b
Cuprins de o agitaţie
de teamă trezit,
şi capu-mi frigea
şi corpu-mi rece ca gheaţa
şi nervii surescitaţi
copleşiţi de o admiraţie prostească
cand în sfârşit Lumina
străbătea printre obloanele vieţii.
Am plâns în tăcere.
LERUI, DOAMNE, FLORI DE MĂR
Deschide gazdă portiţa
Şi primeşte-ne în casă,
Ţi-om aduce colindiţa,
De la străbunei culeasă.
Pune lampa la fereastră,
Cozonaci şi nuci pe masă,
Îţi cântăm colinda noastră
Să-ţi intre norocu-n casă.
O urcăm spre slăvi cereşti,
Cătr
Într-o clipă
de gândire,
pleoapele
mi se închiseră
când ochii-mi rătăceau
cu urechile astupate
să guste
plăcerea
netulburată
din ceasurile dulci
ale începutului… de zi.
ŞI O METAFORĂ ÎI E TRĂIREA
ÎN SACRU SĂ VĂ FIE PULSIUNEA LA CEAS SMERIT DE SĂRBĂTOARE!
ALTARUL VOSTRU SĂ AIBĂ INIMA APRINSĂ ŞI PACEA SĂ VĂ FIE MUMĂ
LA CEAS DE NAŞTERE ÎN MIR DE APĂ VIE ŞI-N IESLE DE POEMĂ!
ZORII CARE ŞOPTESC
printre falangele gân
Într-o curiozitate
plină de nelinişte,
încântător de absurd
cu o gândire liniştită,
se supunea schimbării
ce se apropia de panică.
Din ciclul <Farsele soartei>
Mi-a mai jucat o farsă soarta – hoață –
Și-n Galați mi-a tăiat o felie din viață;
Alături de alți tineri, din țara toată,
Viața ne-a naufragiat aici , laolaltă.
Încercam vieții să-i aflăm rostu’,
Începând cu un sărut la pop
Sunt ţara, sunt muma
şi alăptez şi adăp turma.
A fost un an ars – flămând –
De ţâţe-mi trag puii – pe rând –,
dar a secat izvorul – demult –,
ce fremăta cu unde-n tumult.
Mă muşcă , cu ciudă, – urlând –:
Altă mamă vrem – curând!
Dinţii de lapte se fa
Zumzet de cuvinte în vorbe au făcut
mistice trăiri ale solstiţiului de iarnă,
noaptea-n sine prin care am trecut
încă o apocalipsă o răstoarnă.
Sunt orele de teamă lipsite de nervuri
ca nişte frunze ce nu mai vor să cadă,
vorbe străine nu mai au loc în gu
Niciun cuvânt. Clopotul bate la ora exactă,
în palmă am adunat dimineţi ninse în Ajun de Crăciun,
două, trei s-au furişat spre apus,
dar ninge – taina sfârşitului spre început.
S-au despletit stelele de atâta tristeţe în fâşii de dor,
am lăcrimat pe ziua
Mi-e frig. Îmi încălzesc degetele cu versuri
ce caută “gaura neagră” a destinului
ţesută de anii şovăitori în drum spre bine,
ici-colo, câte o stea adusă de cei Trei Crai
colindă, la ceas târziu, lacrima de mir.
Zăpezi, numai zăpezi mi-au troienit sufletu
In seara de Crăciun, troienită pe zăpada amintirii, vreau să fiu doar cu mine, să port un dialog cu străina, să mă lămurească de ce stelele înfrumuseţează noaptea iar eu, aruncată pe ferestra vieţii de către un Destin potrivnic, nu pot lumi
O prietenă m-a întrebat ce aştept de la Moş Crăciun, de la iarna ce se lăsă peste mine în rafale, de câţiva ani. Nu ştiu ce să-i răspund, luată prin surprindere, îmi întreb inima ce bate asemeni unui ceasornic ruginit de timp. Prietena mă îndeamnă s
De la buric și mai în sus
infinitul se destramă
sub puerilul nostru fierbinte
în mii de infinituri mici și dulci
multicolore de curcubeu cu început
dar fără cădere spre cer
neînfipt în desțelenire.
probez ziua de mâine
cu ochii închiși
și îmi e clară.
apucă-mă
Hainele străzilor târzii
miros rânced, a septembrie.
ca un déjà vu de ploaie
cu blana zbârlit ruginie.
Atât de frumoasă a fost
toamna iubirii noastre
încât s-a casatorit toată strada…
acum se divorțează.
Mi-e umedă ziua și scurtă
plină de picuri gri cald
înf
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!