Blog

Mă prefăceam

că dorm

aşteptând săruturi,

săruturi ca acelea

pe care, altădată,

buze de sfinţi

le dădeau… muribunzilor.

ţi-a fost căderea într-un miez de noapte,

ca a unei stele obosită de eternitate

sau de prea multe morţi

prăpastia primeşte, de-a valma,

vulturi şi piloţi

rămâne, însă,

zborul!

sună-n dungă, tot mai tare, alarmate,
alarmante, clopotele…
ia-mă de mână, îmbrăţişează-mi spaima, şi
să mergem, poate
vom găsi o punte întreagă, pe care întâlnirea
să fie cu putinţă
şi adevărată
iar moartea,
uşoară în amurg

Încerc să visez mai mult

timpul să o ia din loc,

să mă trezesc când ceilalţi dorm,

să merg când ceilalţi se opresc,

spre locul unde-am poposit

mai mult de-o clipă

căci mâine e,

dar nu e sigur pentru nimeni,

de ce-ar fi pentru mine

timp să am

o îmbrăţişare, u

Mai e puţin,

umbra mi s-a întins

prin odaie şi-n afara ei,

lacrimile se prelingeau printre degete

mai fierbinţi şi mai repezi,

mâini nerăbdătoare

prinseseră încheieturile mâinilor,

mi se părea

că niciodată n-am fost

mai singur…

Mai e puţin.

O parte dintre cărţile mele virtuale :
http://negrupealb.ning.com/profile/MarianaDobrin

Într-o dimineaţă ceţoasă

când ploaia biciuia obloanele,

mă învârteam prin cameră

şi-mi lipeam fruntea de geamuri

uitându-mă cum nisipul

absoarbe repede ploaia

şi gândind că nimic pe lume

nu mă va împiedica să alerg

acolo, unde… sunt aşteptat.

Un aer trist

străbătea încăperea

în care sălăşluiam

într-o pâclă de fum

şi-o dezordine vie

pesemne de mine

aruncată-n timpul

ce nu vrea să…

mai treacă odat’.

Trăim în secolul vitezei. Mâncăm în grabă, vrem să facem cât mai multe lucruri în acelaşi timp şi, bineînţeles, vrem să dormim cât mai puţin şi mai bine. O viaţă atât de agitată duce, însă, la tulburări de somn. Oare câţi dintre noi ştiu ce efecte po

Şontâc

Ca să ajungă la capătul străzii,

are nevoie de timpul-durată

(a dura, durare)

Cineva

tastează greşit

şi durare devine

durere,

durare + durere = îndurerare…

dacă ar corecta,

s-ar transforma în “îndurare”

dar pentru a afla îndurare

mai are mult de mers ş

Odată,

demult

plecat

la drum, departe,

părea că-s cu ceva viaţă.

Acum,

obosit,

păream că am chipul mort,

însă… am aflat

că-s pe drumul de-ntoarcere acas’,

pentru prima oară de atunci,

chipu-mi căpăta viaţă.

    Trăiam.

La Editura Herg Benet, în colecția Radical din 7, a apărut romanul Ani cu alcool și sex, de Cristina Nemerovschi. Cea de-a treia carte a autoarei, Ani cu alcool și sex, este atât un prequel, cât și un sequel al romanului de debut, Sânge satanic. Pers

de Gavriil Stiharul

O noapte hibernală se aşterne-n cuvinte
şi clinchet de cristale loveşte în secundă,
gura lunii să nu soarbă lacrima ta fierbinte
când craterele albe sunt colţi ce stau la pândă.

Te vreau iar flacără mistuindu-se în ceară,
te vr

să nu-ţi speli ochii tăi de toamnă
cu apă de la robinet,
că am citit pe-un site, aseară,
când navigam pe internet,
că apa care e pe ţeavă
nu vine din ecosistem
şi pentru ochii tăi, iubito,
doar pentru ei, atât, mă tem.

să nu-ţi speli ochii tăi albaştri
din

Ploua.

Zorile luminau acoperişurile

motelului în care stăteam

ascuns la fereastră

şi gândeam că nu mi-a rămas

memorie decât pentru zilele

rămas… Singur.

De veghe sunt la ceasul nopţii-n care
şi candela lumina ei şi-o-nalţă,
când stelele s-abat de pe cărare,
bătând în geam lumina lor de gheaţă.

Atunci s-aude îngerul cum vine:
polen i-i raza şi totul e fecund,
pleoapa ― petala ochilor ― devine
o zbatere

sonet

Hai să vâslim femeie înapoi

Spre timpurile care ne-au învins,

Să rupem umbra care s-a prelins,

Înstrăinându-ne pe amândoi.

Acolo a rămas ceva din noi,

Mă-ntorc flămând la marele mister,

De ce s-a instalat atâta ger?

Nu mai citim pe frunze  de trifoi…

 Nu e decât

 esența plină

 de infinit.

 gustă-i adâncul

 femeie

 din pleoape,

 are miros fierbinte

 de nesfârșit

 chiar de-i sorbi

 cu nesaț veșnicia

 din clipa perenă

 ramane tot

 o eternitate.

 Femeie

 naște-mi secunda

 de azi,

 copil frumos

 de neperenitate.

 31