Blog

Nopţile te-nvăluie cu straturi lăptoase,
o beznă cu păsări oarbe în turle,
atmosferă lugubră cu miros de lemn putred
şi urme de paşi prin noroi.

Ai trecut zâmbetul lung prin gura de ceară
şi degetele arse de lumânări,
himerele în care locuieşti
într-o

lumea mea

eu am trăit dincolo de viață

toate dramele mele se petreceau în suflet

nu mă interesa ce-i afară

în mine se zbăteau idolii

în mine se topea soarele

în mine veneau toate nopțile de vară

 senine cu lună și cu stele

sau toate iernile cu viscole

care-

Imensă mirare

se contura în lumină

învingând depărtarea

din freamătul undelor.

Plimbând privirea rătăcită

prin dansul gândurilor… visam.

Ochii

îmi rătăceau

într-un imbold nestăvilit

în noaptea

ce trecea în zi

şi picurii (ochilor)

se scurgeau tăcuţi

în preludiul

unui zâmbet ce juca

rapid şi strâmb pe buze.

Ori-cum nu cunoşti
nimic din ceea ce-mi doresc,
degeaba te-am ascuns sub pleduri
de viscolul din tine,
nu ţi-a venit în minte
niciun subterfugiu.

Întors pe dos de prea multe frustrări
te las dormind pănă la prânzul mare
fără nicio schinbare de tact,
b

Umplând tăcerea,

picur un strop

din ceasurile dulci

ale începutului de zi,

să-mi eliberez… mintea.

Cu puterea privirii,

absorbit în contemplaţia

gândurilor nerostite,

umbra fără formă

din neliniştea vechilor emoţii,

era sprijin pentru lacrimile

fântânii bucuriei,

memoriei neîntinate.

Noaptea în cluburile din oraşe
se consumă alcool dublu rafinat şi cafea
până devine sticloasă,
apoi cineva sparge pahare,
bea cu sticla lichidul verzui
şi-şi termină prestaţia.

Obosite de atâta dans câteva fete se aşază pe o canapea,
se ţin strâns una

De dincolo de gheţuri, neştiute umbre
Mă poartă către tine pe-aleile de vis
Şi cu rapacitate vor timpul ca să-l scurme
Să-mi ostoiască dorul ce-odată l-am ucis.

Dar dincoace de tine, se află doar tăcere
Ce se propagă-n aer cu picuri mari de ger
Speranţ

Într-o senzaţie de libertate,

în lumina invizibilă

alunecând incontrolabil,

cuvintele se revărsau

frenetic pe hârtie mâzgălind

cu privirea goală de expresie

în timpane încordate,

puterea unei… şoapte.

Dus pe gânduri

într-o atenţie plină de încordare

cu ochii aţintiţi

pe-o amintire care păleşte

adâncit în reveriile sale,

aburul respiraţiei

inundat de lumină,

se prelingea

în licărul tremurător.

Aerul strălucea de… transparenţă.

Dedicată bunicului Annei!

Ai plecat în altă lume,
Ai lăsat dor şi iubire,
Te întreb, de mai poţi spune:
"De ce?"... sau nu-ţi stă în fire?

N-ai vrut să mai aştepţi zorii,
Să îmi spui ce mai doreşti;
Nu ştiam de ce plâng norii,
Tu plângeai, că mă iubeşti!

Ce

Toamna pădurilor urcă-n nesomnul arborilor,
tu eşti crăiasa cu părul de întuneric.
Pe poteci cu tăcerea spartă de vedenii
întrebi norii, încotro e lumina?
Vântul deschide cercul nopţii şi suflă,
din golul subţiorilor tale fuge căldura
şi scapă durere

Lumina

cădea pieziş

în cerul invadat

de înserare

umplând

golurile trecutului

pierdut în umbra

unui sunet limpede.

În liniştea unui colţ de cer,

sentimentele se uniformizau

savurând plăcerea,  respirând.

stanțe vesele

cântă greierii-n pridvor

în mirosul de pelin

zău că îmi va fi iar dor

de o noapte de senin.

să dorm legănat de lună

și să visez numai crai,

noaptea zările-mpreună

toate gurile de rai.

să ascult susur de ape

și să văd ploaia de stele

iar izvorul

Neîmpărtăşită dragostea ei
nu mă face mai răzbunător decât sunt
nici mai inofensiv,
rămân doar atent
la gesturi şi vorbe.

Noaptea îmi fură cineva minţile,
le descoase pe întuneric
gînd cu gînd
până-mi citeşte sufletul.

neîmpărtăşită dragostea rupe cerc