Blog

De ce întrebi?

   Oglinda din apă ţi-a reflectat privirea. Sufletul. Viaţa. Închizând ochii, ai văzut o parte din adevăr sau chiar tot. Cine ştie?

Te-ai înălţat prin Spirit, ai ajuns în inima cunoaşterii. Lumina a pătruns în adâncurile finite şi infinite ale fiinţe

Prea multă plângere în lume...!,
prin lacrimi plâng cuvintele
și văd atâtea litere cum se șterg sfios la ochi...

De ce tu, Dumnezeule,
cu prea mare-a ta putere,
nu poți schimba un alfabet?
În turnul Babel tot ne ții
să ne-ncurcăm în mii de limbi,
când noi

Înspre fântână, colo, pe cărare,

Apăreai pe cal, taman pe înserat,

Când eu veneam cu apă în căldare,

Tu, cale pentru el la adăpat.

Că'tai să întri-n vorbă, chiar întruna,

Ca un făcut mereu mă întâlneai.

Şi de vedeai c-am treabă în grădină,

Pârleazul, cam i

În umbra dulcelui amurg

Secundele cu jale se scurg

Ascult  pierdut şoaptele serii

Viaţa îşi deapănă clipele durerii

Aştept cuvântul venit în tăcere

Din pulberi de lună, din pulberi de stele

Aştept iubirea cea vie şi curată

Ca pomul ce înfloreşte în an odată

           M-AM NASCUT 

M-am nascut cand toate lucrurile au inceput sa se nasca 

Intr-o poveste reala si frumoasa , cand pasarea cereasca 

Canta altfel tarii mele , si-atunci cerul era curat ,pur ,albastru ,

Iar mama in el m-a scaldat ,langa un murmur de

marea

Orice val iubește viața,

Marea-l naște din genuni,

Moare valul când se sparge

Peste maluri de furtuni.

Prin Levant se-aude-un vaier,

Valul este strâns în chingi,

Zboară pe deasupra lui

Albatroșii și flamingi.

Moare valul încet-încet,

Învelit în rit et

te-am ascuns, fără să ştii, pe lună

am clădit în juru-ţi ziduri înalte, de brumă

să nu ştii că există şi alte constelaţii

mai luminoase, fulgerând prin spaţii

am împletit gratii albastre

pentru nori şi păsări şi astre

să nu te plictiseşti, dragul meu

de a

Fără

să se oprească,

putea vedea

în adâncurile fumurii,

îndrăznind

să privească în urmă

fără să ştie

încotro se îndreaptă

în fuga-i nebună

de vorbele

ce răsunau neliniştit

şi-l însoţeau în sinea lui.

Reluase viaţa de nomad…

te chem precum camera în care am locuit
clandestin
ca să-mi înveţi sărutul

privește cum secundele se leagănă
parcă ar fi gigantice femei cu sâni voluptoși

cum ne adunăm într-un punct
la capătul liniilor ondulatorii ca niște cătușe

nici nu știi cum ara

Teama mă pune la încercare,
Cu mii și mii de felinare
Aprinse-n neuroni – atenționare
În gînd – semne de întrebare.

Ascunși, de platoșa egoismului
Și armele individualismului,
Ne amăgim a fi învingători,
Dar, vai!, sîntem bieți muritori.

Căzuți în inte

Unghii în carne înfig aşteptarea 

dorul din sânge ţâşneşte

ganduri din el pică de bete

si sparg broboane pe trup

pielea stropită geme de semne

prin urme cu pofta ascunse

buchet de priviri, dorinţe şirag

se-aduna mărgele pe sân.

zile în şir turnate-n pahar

 Urmărite-n noaptea adâncă,

de un un legiuitor, într-o funcţie

ce atârnă de mediu,

neînţelegănd care e rostul acestei lumi

mironosiţelor femei vrea să le testeze

râvna fierbinte, adevăratele convingeri!

O!... tu, nepriceputule şi zăbavnic la minte,

nu poţi

M-ai întrebat, fir-ar să fie!,
"Ce părere am de poezie? "
M-am scărpinat în scăfârlie
Şi ţi-am răspuns cu frenezie:

Dă-o-n pana mea, de poezie!
Doar tu eşti interesantă;
Că toţi tembelii, astăzi, "scrie",
Nu au bani, dar vor... amantă!

"Vai!, (te-ai

 FATA DIN VIS

Noli foras ire, in interiore homine veritas!

 Vorbeşte-mi, te rog, doar vorbeşte-mi...

Poetul va vedea, astăzi şi mâine,
cu toţi ochii, prin toţi ochii.

Poetul va simţi, astăzi şi mâine,
cu toate inimile, prin toate inimile.

Poetul va râde şi plânge, astăzi şi mâine,
cu lacrimile noastre, prin lac

Omul, doar omul

Sclipiri de raze prin ochiul dintre lumi,
papirusuri înscrise în piele şi în suflet,
la margine de noapte asalt de doruri, animate gânduri,
dansezi cu cerul speranţe, regăsiri.

Omul visează, omul te visează,
Omul întâlneşte, omul te-ntâln

Cu o teamă vagă

să nu fie acuzat de ignoranţă,

picioarele i se opriseră,

rămăsese nemişcat.

Nu mai stăruia

asupra acestui gând,

îşi lăsase

amprenta asupra lui,

motivul de mirare în tot ce vedea.

Avea tot timpul în faţă…

Ce ţară, ce pui de năpârci!,
Ne vând bilete, scump, la bâlci
Şi noi flămânzi şi prea nătângi
Suntem atât de largi la pungi...

Ne dăm ultima leţcaie
Pe un spectacol gratuit
Şi în stropii reci de ploaie
Ne punem şi pe dănţuit.

Muzica ne saltă-n stele,
Uită