Blog

Puterea îmi vine de sus,

din susul în care mama a primit în posesie o fâşie de cer,

de unde veghează

ca o leoaică blândă,

ca Chomolungma, înfăşurată într-o zăpadă castă,

Zeiţa-Mamă a pământului care sunt

-cotropit de sete pământ-;

şi când ciutura mea

devine

De poţi

să te arunci

în moarte ca-n iubire

din sânge îţi va creşte o vioară

şi din vioară un trandafir

spre-a-i împlini, privighetorii,rostul

de-a-nlănţui, în cântece, tăcerea

sângelui care se varsă-n marea

nebunilor frumoşi, îndrăgostiţi

de propria rană, si

Cu mişcări

abia perceptibile,

fără umbră de mirare

se măsura în tăcere.

Părea că se condamnase

la amuţirea

absolută.

Cu o sclipire fugară

din privirea fixă,

păstrase acelaşi surâs

mişcându-şi buzele

în faţa  meandrelor vieţii.

Schiţase un zâmbet...

Şoptesc dar nu se aud şoapte
doar buzele care se gustă
şi rămân semne în memoria porţii
de nu se mai şterg.

Moment
care deschide scoica cosmică,

de intră lumina
până se coace pâinea.

Mirosul ei dulce
devine sărut,

pe buzele care tot aşteaptă
la poartă
şi

..

Povestea lumanarilor

Am sa va spun 2 povesti cu lumanari - ambele la fel de frumoase:

1. Povestea celor 4 lumanari

" Patru lumanari ardeau palpaind. Era liniste, atat de liniste, incat puteai auzi soaptele sfaraite ale lumanarelelor.

Prima lumanare oft

Universul se-adună, se strânge în sine

şi vine tiptil

la pragul bunicii

şi casa şi bunica

sunt din pământ

şi scunde, amândouă

casa zâmbeşte din muşcate

bunica, din ochi

şi din obrajii plini

de soare, vânt,

şi brazde întoarse

îşi şterge mâinile pe şorţul mirosi

De la un timp, culorile,

toate culorile

violente,

paşnice,

fierbinţi sau

reci,

poartă în ele

un strop de negru

-o gaură de vierme-

Cineva

a început să-mi sape un tunel

în piept

se apropie de omoplaţi…

curând,

va zbura pe-acolo

un fluture de noapte

Mi se va întinde

Am trecut graniţa somnului, cu mai puţină naivitate şi poate mai puţin orgoliu,
depănînd prin labirint manierismul cosmic al frescelor de la Ajanta
şi amintirea unei insule ce înfloreşte cu brusca exuberanţă a liliacului alb,
cu ciorchini grei ca

În subita linişte de afară,

cu un surâs vag pe buze

rămânea premeditat nemişcat.

După câteva minute

de aparentă indiferenţă,

împietrit, preţ de o clipă

lăsase să-i scape din mână

invadând totul

întunericul şi tăcerea.

Conturat într-o deschidere îngustă

pri

Cu gândul

de a se pierde,

faţă în faţă

cu durerea lui surprinsă,

umbla fără ţintă

incapabil să gândească

în liniştea aparentă

a vorbelor.

Pe o margine a realităţii,

trezit din adâncuri,

se descoperea în sfârşit

privind

cu o curiozitate neascunsă,

buzele ce se

în luna dulce-a lui april

oriunde-aș fi, oriunde sunt,

eu m-am lipit de-acest pământ,

mă umple alba lui dogoare

și frumusețea lui mă doare.

vin în cenușa mea de- acasă

și mă așez la vechea masă,

ochiul mi-ngheață în tăceri

că timpul a trecut ca ieri.

prin

Parcă
visul
s-ar
furişa

Din
măruntaiele nopţii

În
noaptea fragedă
a
trupului

Parcă stelele
vijelios
se-nalţă
din
veşnicia sufletului

Visez şi zbor

Dintr-un vis
în
altul

Parcă
visul
mi-ar
ascunde-n cuvinte
înaltul

Parcă
norii
trec

Parcă
munţii visează

Costel Zăgan , Poeme infracţ

Pansează rana
să nu se inunde cu sânge,
strânge să nu iasă pe dinafară,
ştiu că unii beau sânge
se autostimuleză şi se simt puternici.

Ne vom petrece ziua-n livadă,
fructe din belşug,
pe-nserate admirăm crepusculul
apoi momentul când apar stelele,
nim

http://blogoziar.blogspot.ro/p/culturaniada.html

Bunele obiceiuri nu se pierd, nici vorba. Noi romanii avem darul asta deosebit se reeditam greselile cu o tencitate demna de invidiat. In locul stresantului limbaj cunoscut sub binecunoscuta denumire ''

– Al dracu’ Păsărilă!... Al dracu’ Păsărilă!... nu mai conteneşte Petre Clăpăugea să exclame înciudat, învârtindu-se ca leul în cuşcă, prin curtea propriei gospodării.

Luă lopata ce sta sprijinită de zidul casei şi-o mută, fără nici un motiv, în colţ

Cu un semn

de nelinişte în încercări

brutale de siluire

de a înfrânge piedici,

îl măgulea

stăruinţa aprigă

a cuvintelor lunecătoare

pe care le lăsa să treacă

schimbând

şirul gândurilor

libertăţii de a trăi.

Sub lumina

ce cădea

oblic din spate,

într-o linişte

nefiresc de adâncă,

cu fruntea umbrită

se vedea nud, schematic.

Într-o vagă reminiscenţă

de moralitate,

se lovea parcă de aerul rece

cu o oarecare ezitare

schimbând cuvinte întâmplătoare,

jucându-se

Ghiocelule,te rog,

arată-mi cum să stăpung calota vieţii
şi să rămân in echilibru.

Dă-mi din forţa ta
ca să alung teama
de a ridica fruntea
spre lumină.

Dă-mi din nerăbdarea
de a te intâlni cu vântul,
să pot simţi si eu
ritmul.

Dă-mi din gingăşia
şi u

Pentru că-mi calci pe şira spinării
tălpile tale sunt tocite
şi nu lasă urme.

Atunci când dansezi
vertebrele se ondulează şi şuieră,
se aude în ele inima ta.

Electrizat, plăcutele înfiorări,
îmi flutură prin oase îngeri desculţi
cu sunete mătăsoase în