Blog

Citeşte cartea online Dio-Cea Din Urmă Rătăcire

" Cartea Dio-Cea Din Urma Rătăcire este o carte care trebuie citită şi care nu ar trebui să lipsească din cultura generală a fiecăruia.Numai citind putem învăţa,iar cartea lui Dio-Cea Din Urmă Rătăcire

cuprinsă de amorţeală
caut urma tăcerii
prin fereastra deschisă

şotronul desenază calendare

în poteci imprimate
printre frunzele toamnei

în pătratele vremii
de la unu la opt alerg
poticnindu-mi genunchii
de marginile timpului

într-un absolut întâmplător
să

regret târziu

hai să-ngropăm iubirea-n polen

în primăvara asta barbară,

frânturi de silabe migrează adânc

în gingășia florilor de-afară.

pagode de crini defilează pe-alei,

flacără de cuparoze albastre,

serafice harfe orbite de lună

cântă romanța iubirilor

Într-o solemnitate lugubră,

ochii păleau plângând sufocat

de un frison intens

în adânca tristeţe pare,

respingând, înfigând

degetele crispate a ţepenelor braţe.

Cuprins de o laşitate naturală

într-o revoltă resemnată,

cu o mişcare blândă,

retrăia senzaţiile

strop cu strop

al celor dintâi emoţii

când şuierând se legănau

într-un calm perfect.

Lacrimile tremurau… în privire.

Două linii ondulate mi-s drumul,
fuge din cerc o umbră
în căruţele de covâltir ale anotimpului.
Picioarele nu-şi mai simt oboseala,
sub tălpi bucle din mizeria lumii
cad descompuse de sub hainele ploii.

Acum ţintesc orizonturi,
ochii pândesc o rara av

51

tr-o dimineaţă de martie când natura năvăleşte în sufletul oamenilor cu toate bucuriile ei, Ilie Georgescu şi cu încă vreo doi deţinuţi politici coborâră dintr-o dubiţă într-un oraş transilvan din apropierea Apusenilor şi respirară pentru prim

Gândul rătăcitor

caută în van

cerul iubirii albe.

Pescăruşul,

alb şi el,

zboară deasupra marii

cu aripile frânte,

poposeşte pe vârful timpului

în zorii dimineţii,

în loc de rouă

soarbe picurul de lacrimă

al vieţii.

Lumea ta,

era şi lumea mea,

beţia fericirii.

Eu a

Sunt pasăre cu zborul frânt pe cerul lumii,

Sunt umbra ce mă scald în strălucirea lunii.

Mă 'ndrept spre nicăieri, noaptea nu mă lasă,

De rănile din suflet, nimănui nu-i pasă.

Sunt pasăre ce caut în zbor destin divin,

Pe aripile-ntinse simt picuri de ve

Un soldat american, înainte de a pleca pe front, s-a dus la bibliotecă şi a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decât cartea erau comentariile pe care cinev

m-am golit

m-am golit de carne de oase

de amintiri de sălcii pletoase

m-am golit de tine  pe veci

m-am golit de timp și poteci

de cer m-am golit și de lună

m-am golit de ploi și furtună

de vise  de oameni păgâni

de golul ieșit din fântâni

cu cumpene albe de

Mi-am pus speranţele în stele,
Chiar şi în cele căzătoare,
S-ajungă dragostea la ele,
O voi urca în Carul Mare.

Atunci, pe cer când voi privi
Şi voi vedea o stea căzând,
Dorinţa mea se va-mplini,
Căci dragostea-i în ea, arzând...

Mi-e dragostea în Carul Ma

Învârtindu-se la întâmplare,

ochii se mutau

printre ridurile feţei

într-o atitudine gânditoare

să-şi rumege furia

abisurilor fără sfârşit

cu o insistenţă tâmpă

în pulberea aurie

din lumina galbenă

ce încorda atenţia… plutind.

Dintr-un deplin dezmăţ

într-o vibraţie asurzitoare,

din clopotul ochilor coborâţi,

un sunet nervos răsuna vag

în spaţii cu aer proaspăt

pe drumuri deschise-n orizont,

nepăsător, calm… aţipea.

O să rup oasele vântului
cu mâinile transformate în aripi,
să văd aerul cum trece prin ele
ca o ispită cu două feţe
în faţă cu fantomele din aer
şi dispar după colţuri în spatele zidurilor
de ţi se strecoară frigul sub piele.

Noaptea-i o fântână hurui

Vreau Ţie, Marele Rege al Iudeilor,

să-Ţi închin un vers!

Prin slovele de Abecedar

tot timpul scormonesc...

Frumoase şi prea mari cuvinte,

nu găsesc !...

« Dă voinţă, i-a putere!

îmi spui Tu,

Nu-ţi pese de a ta durere!

Pune degetul pe rana Mea!”

O!... Doamne

ce vreți?

a primăvară bat ochii tăi și- a albastru de mare

sunt vii și-n ei se oglindesc potecile noastre

și visele noastre din care ne făurisem castele

și toate pădurile copilăriei prin care trecuse făt-frumos

a primăvară miroase gura ta plină de ghioce

Când fruntea ardea

şi pleoapele înglodeau ochii

coborând într-o plecăciune,

se unduia neliniştit de tăcere

şi morfolea tremurând fermecat

într-o detaşare… permanentă.

Din brusca putrezire

a negrului gând,

fruntea acoperită

de picături reci,

cu buze fremătânde

şi pupile rătăcite,

un tremur prelung

din adânc… străbătu aerul.

O pasăre pe-un ram de felinar

Ca să rămâi în viaţă,
întinde-te gol pe un gheţar
să-ţi scazi temperatura,
rugul interior.

Pune căpăstru hergheliei de vapoare
ţâşnind din ochi, întoarce săgeţile pornite
spre insule albastre, unde Soarele 
răsare, zilnic, dintr