Blog

Nu mă vezi
stau sub o aripă de pescăruş,
scrutez marea
rezemată de ţărmuri
şi-mi simt inima cum urcă
ca valurile în furtună.

Tu-mi frângi aripa,
se înclină într-o parte
şi nu vreau să mor,
vreau să-i fiu sprijin şi povară.

Sunt aerul din oasele lui,
îm

Ce copil cuminte ai fost tu,
mama!

Mi-ar fi plăcut să te cunosc atunci!

În fotografia îngălbenită 
te vezi ca-ntr-o oglindă cu argintul smuls 
ca o reflexie a cerului în apă,
dar cuminţenia ta
e atât de clară!

Târziu, foarte târziu, într-un târziu la fel de

lecție neînvățată

în fiecare zi învăț lecția despre viață de la început

și memoria n-o poate reține decât parțial

oricât m-aș strădui rămâne o pagină

 pe care n-o înțeleg pun stăpânire anii peste mine

și mă duc tot mai departe-n zare ca un râu

care curge

Într-o reflecţie

linguşitoare,

se porni pe un râs

strident

la gândul neaşteptat,

din primejdiile nelămurite

lărgindu-se un orizont,

zornăindu-i

ceva vag şi sinistru

răsturnat,

când lacrimile

adumbreau ochii.

Ca un vârtej

într-o prăpastie

din adâncul sufletului,

cu fire inconstantă,

pierdut se lasă…

în pasiune.

Luna trecând dintr-o noapte în alta
ramâne-n amintirile ferestrei
acum bătută-n scânduri,
priveşte prim ramurile unui măr
desfrunzit de cenuşa toamnei
şi apune tristă.

Stelele mai cumunţi decît s-ar crede
râd pe la colturi pe-nfundate,
privesc unele l

Patul
acest ținut al iernilor polare
mă adună într-un colț
ghem de arici
să nu mai poată fi tăiată
luna
și
sub pretextul proprietății
să vinzi pentru doi bani
partea plină
apoi îmi dezmorțesc picioarele
atingându-le de aurora
din podul palmei
și d

Ai îmbătrânit degeaba,
N-ai ştiut cum să trăieşti!
Te-ai luat prea mult cu treaba
Şi-ai uitat să mai iubeşti

Fără să-i pese de tine,
Anii au trecut în zbor;
N-ai crezut atunci ,Florine,
Că şi oamenii mai mor!

Acum stai închis în casă,
Te gândeşti la ti

Iubirea ta îmi dă fierbinţi fiori

Eşti cea  mai frumoasă dintre flori !

Călătoresc  în fiecare noapte-n vis

Unde am obţinut viza pentru Paradis.

M-ai cucerit, numai la tine mă gândesc

În spaţiul nemuririi  am să te întâlnesc

Mi-ai dăruit o clipă, din cupa

april

a venit luna lui april,

se-aude prin ceruri un tril,

soarele a aprins zările

și ne zâmbesc iar florile.

privește stelele vrăjite

cum cad în ape liniștite

și noi, iubito, împreună,

ne-adăpostim sub clar lună.

sub vraja asta selenară

totul miroase-a pri

O tânguire nedesluşită

într-o mişcare bruscă

rostogolindu-se spre tâmple,

se pierdea în vânt

în peisajul ameţitor

al aburului luminos

pe străduţe întunecate,

într-un strigăt sonor.

Vieţi îngrămădite

de suflul pasiunilor

pe nesfârşite întinderi,

adulmecau

tumultul zgomotului vag

când pietrele scrâşneau

sub torsul sunetului limpede

ce străbătea prin ceaţă,

lucind în apa ploii.

De undeva mă caută umbra,
lumina-i pe aprope şi o alungă,
cu ochii de ceaţă urcă pe dealuri
şi nu mai vad casa de lângă râu.

Poate vântul ori zăpezile troienite
mi-au încurcat drumurile şi pădurile,
nu mai înţeleg nimic,
umbra mă cauta şi sălbăticiuni

ai fi putut să fii orice

ai fi putut să fii orice: pasăre, floare sau gazelă

dar rânduită-a fost să fii femeie, Evă,

tu treci prin lume precum un tren de noapte

după care toți trecătorii flutură batistele,

ca din noiane cald te întrupezi zidită viu

în t

Înecat în ceaţă

într-o mişcare monotonă

în linia tulbure

a cerului palid,

părea nemişcat

printre meandrele

unei melancolii

în palida culoare

îngustându-se

spre orizontul

din apa gălbuie

când, peste obloanele

închise, zorii se iveau.

Beat de tristeţe

când imagini aţâţate

de uimire, expansive

pătrundeau în suflet

răsfrângând şi aruncând

umbre sângerii…

păstra tăcerea.

Cercul în care locuiesc
caută o femeie cu sufletul mort,
în unghi de var
mi-am simţit ninse tâmplele
lângă alţi oameni care stau cuminţi
cu pietre sub cap.

Ar putea cineva crede că sunt bântuit,
mâinile gesticulează
când nu vorbesc.

Dacă o să mă caute

Mi-e faţa chinuită şi murdară,
Mi-e glasul ruginit de lungi tăceri;
Mă simt cuprins de o durere-amară,
Vreau să mă scap de grelele poveri

¤¤¤
Sunt disperat şi nu ştiu ce mai vreau...
O glumă proastă este viaţa mea!
Nu pot mânca şi nici nu pot să beau,
Aş d

Ce cal împiedicat o să mai zboare

Când gâtul trist doar aripă nu e.

Ori cum să pască nori din soare

Când ochii-i sunt acoperiți, cu ce?

Ce flori îmbujorate or să râdă

Când miere ori albină nu mai e.

Sau iarba cum să ne mai crească

De rădăcina-i e cătușă, c

Dacă-o să fiu nebun

Voi fi nebun cuminte

Întreaga mea, tu să mă ierți

Nu voi putea

Să-mi umblu-n minte

Dar voi putea să te iubesc.

Am să-ți vorbesc

Pe limbă de copac

Ori ciripit am să învăț

Zăpezi am să traduc

În hieroglife

Dar despre tine n-am dezvăț.

Poate-o