Tăcerea e o prelungire spre ape
ca şi labirintul îngenuncheat anevoie în noi
mal de fugă spre moarte
mai presus de adevăr sînt zeii
cu tălpile arse în istorii scrise cu litere mici
alunecoase năvoade târâte spre larg
al treilea cântat în zori
un para

  Cerul îşi cernea des, fulgii de nea. Jucăuşi, se aşterneau moale pe covorul gros de zăpadă imaculată. O feerie în alb. Piticii coloraţi, renii de piatră, erau pete de culoare în imensitatea de omăt… nasul omului de zăpadă…morcovul portocaliu.
Stăte

BINE V-AM REGASIT, DRAGILOR \ GELOR PRIETENE! Cu parere de rau si spre rusiena mea si cred ca a majoritatea romanilor nostri, ca a fost furat cablul de pe stalpii Romtelecom si abia azi a putut fi inlocuit de acum 2 luni de zile. Dar ma bucur, ca va

Întunericul

împarte lumina

în stele,

ard sau aprind.

Ziua

încuie coșmarul

în răsărit,

usuci sau înflorești.

Constelația

iubirii

are doar două astre,

imense.

Focul

se poate stinge

doar cu foc,

sau jertfă.

O stea

se aprinde

doar de la alta,

deci hai,

te aștept!

03 05

Prin frig trec păsări verzi.

Memoria se încarcă de cărări

spre nicăieri

sau, poate,

spre biserici

şi cimitir.

Noaptea se umple de vid

şi paşi pierduţi;

şi inima, de ploaie.

Uitarea cotropeşte amintirea.

În loc de apă, marea

poartă naufragii.

Degetele sunt c

Într-o

mişcare regulată

cu multe însuşiri sufleteşti,

cu buzele galbene,

a alungat îndoielile

din mintea tulburată

de mâinile întinse

ca un gest de implorare…

în faţă

nu era decât necunoscutul

şi sprijinit pe mâini,

cu vocea diminuată

de murmurul gunoaiel

Când nu va mai fi, îţi vei da seama ce dar mare a fost iubirea. Vei suferi enorm. Aşa că întoarce-te şi luptă pentru a o păstra.

(Ian Mc Ewan)

Un suflet de femeie-s şi am atâtea vise

Le mai păstrez şi astăzi pe unele în gând.

Tot sper să vii şi-aştept cu

Dor - foc ce arde-ntr-un izvor!

(Ion Bănuţa)

Am pus iubire-n tot ce mă-nconjoară

Şi m-am legat pe veci cu al tău dor

Îţi spun că te iubesc a mia oară

Şi de-al tău dor, iubite am să mor.

În lipsa ta, sufletul rău mă doare

Şi fără tine viaţa mea e-un chin.

Mi-

viață barocă

viață barocă plină de vise

cu cariatide la streașina inimii mele,

un fel de melancolii dulci

ce se joacă într-un delir fecund,

gravat pe memorie,

parc-ar fi o mie de catedrale

ce pleacă spre Dumnezeu,

într-un cor îngeresc

la brațul unei enorme c

MEDITEZ ÎN SARCOFAG

Meditez în sarcofag,
Îmi dresez gânduri rebele,
De la Purgatoriu-n prag,
Vă trimit mereu bezele.

A venit un drăcuşor,
Să facem un pokeraş!
Plutind agale pe un nor,
Ne păzea un Îngeraş!

Tot e bine, îmi tot zic!
N-au uitat chiar toţi de m

Într-o

atitudine

atât de calmă,

îşi trecu mâna

descărnată peste picioare,

cotul

i se sprijinea

de genunchiul îndoit

şi fără să facă vreo mişcare cu capul,

a căzut, parcă, pe gânduri…

zbuciumul

sufletesc, răzbătuse

în câteva cuvinte

sub impresia fricii de v

Eu am crescut de mic în dorul pâinii,
Iar mama ţâţa goală mi-o dădea;
Flămând, pe baricadele minciunii,
Cântam că-mi este dragă ţara mea.

La şcoală m-a minţit învăţătoarea,
Că limba cea mai dulce o vorbesc
Şi mă rugam smerit la născătoarea,
Să biruiască

Risipa unui timp trecut
îmi urcă-n carne suferinţa,
lipseşte din mine pierderea
rămasă la vămi.

Am în faţă treptele reci,
instrucţiunile tale,
pe care inima le consideră nefireşti
şi totuşi mă înalţ.
Când obosesc, când urc din nou,
nu mă uit decât în sus.

Vo

Gândul meu...

Visul meu,
o lacrimă de vânt
risipită de furtună
ș-așezată pe pământ.
iar gândul meu,
e-mprăstiat prin vise
în atâtea lacrimi
de suflet închise.

Stropii de ploaie
care cad șuvoi
poatră -n picături
gândul meu către voi,
de-ntInzi mâna
o picătură s-a

Iubito te aştept în lacul cel fără de sfârşit

vino şi trupul ţi-l îmbrac în sare

acoperit de magice cristale ,

întinderea de apă sărată ne îmbie,

pentru câteva superbe clipe

devine raiul nostru pe pământ.

Plutim , viaţa ne pare  ca în vis

soarele străluceş

ascuns de reverul nopţii
misterul aruncă mănuşa gândului cu puls amorezat.
cu degete goale pipăie vena pe braţ,
tresare din mai vreau
şi descheie tăcerea
ca un foşnet moale
prinde mângâieri de fiorii îndrăgostiţi.
unul câte unul pe ritm de poante

Cel mai frumos tango din lume...

Ekphrasis, miniatură în mantia unui înger

Undeva în timp, ascult Vangelis,

efigia zâmbetului tău rămas în palma mea,
o frunză memoriei furată,
monada oglindită în creatoarea diadă.

Esenţa de caprifoi prin culorile toamnei
şi-a mistuit sufletul, sleit de p

Aliteratia timpului...

"Et la mer et l'amour ont l'amer pour partage,
Et la mer est amère, et l'amour est amer,
L'on s'abîme en l'amour aussi bien qu'en la mer,
Car la mer et l'amour ne sont point sans orage." 
Pierre de Marbeuf

 

Există un timp pentru

Şoaptele timpului, subtil parfum de iasomie

Trăim în lumi paralele,
presărate ici-colo cu oglinzi
din care rar se reflectă imagini-tablou,
labirinturi prin care intrăm inconştient.

Şoaptele timpului ~ exorcizarea viselor
în timpul unei prohibiţii l