Blog

visul unei nopți de primăvară

parcă te plimbai pe cer

 printre stele și luceferi,

c-un contur de lună plină,

rătăcită prin grădină.

stam lungit pe iarba deasă

 și priveam la tine-ntruna,

erai tu sau era luna?

tot călătorind cu mintea

printre norii afumați,

i

Ce valuri crunte îmi înfrunți

busolă ai sau cer de stele

ți-s apele pierdute-n stânci

ori echipajele rebele?

întreagă oare îti e cârma

apă mai ai pentr-un sărut

ți se mai vede-n ceață urma

strigăt de matelot prea mut?

ai vânt ori nu poți să respiri

cămașa î

Peste verdele-n neştire, plouă lacrimi de iubire.
Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară.
Cântec nou, de înflorire străluceşte în privire
Şi iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară?!

Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară
Când z

Gând de drag către tine,

Somn nedormit pentru doi

Şi uite nici ploaia nu ţine,

Nici primăvara, cu noi...

Nu va putea depărtarea,

Să mă-nfrângă ca să te uit

Eu sunt nisipul, tu marea

Şi numai de tine ascult.

Glasul tău izvor murmurat,

Cântec de le

Aud chemarea timpului
într-o existenţǎ care nu e a mea.
Navigator pe apele Stixului
îmi odihnesc privirea pe ternele valuri,

cernind amintiri şi vise necontenit,
orbecǎind printre trupuri pǎgâne
Trecutul se leapǎdǎ de noi
într-un viitor incert, orf

Vălurind în ceaţa
trupul mi-e mister,
ars e de speranţa
unui nicăieri!

Gleznele-s cătuşe
pleata este vânt,
stelele privirea
sunt gângav, năuc!

Nisip în clepsidră
a rămas puţin,
fumegă şi lampa
pasul mi-i tiptil!

Uşa se deschide
pragul să i-l trec?
Văd acum

Azi sunt fericită, fără motiv!
Un motiv ar fi totuşi,
aripile de fluture în zbor.

Ştiţi câţi fluturi am văzut azi?
Dar, câte culori s-au strâns,
să le împodobească aripile?

Privirea mi-a zburat odată cu ei
şi mirosul fiecărei flori m-a ameţit.

Eu nu ţi-am fost decât, o primăvară,

Parfum de dor şi dragoste şi rouă

Ce te-au înnobilat întâia oară

C-un nume nou şi cu o haină nouă.

Eu nu ţi-am fost decât o primăvară

Prin zecile de primăveri tăcute

Şi am rămas o tristă lăcrămioară

Într-o grădină-a fl

Îmi ascult uneori, atent
ecoul paşilor
gândind că n-au obosit
încă...
În ei simt trecerea timpului
şi-mi regăsesc
voinţa de stâncă.

Bătăile inimii nu-mi sunt
singuratice;
îmi urmează paşii
cadenţat!
Prin anotimpuri mă poartă
voios,
mereu pe drumuri

din două stele sunt

un infinit pe apă dus

șuvoi de foc nețărmurit

lumini ce sunt și încă nu-s

spirit amar de lampă-n zeghe

frecată-n vânt de îngeri vechi

un nai uscat fără de veghe

suflet cântat aiurea din urechi

apus final fără durere

pun noaptea acuma la

      Am deschis

      vechiul cufăr din pod,

      în care îmi închisese-m

      demult, jucăriile...

      Miroase a colinde

      şi a cozonac

      pus de mama pe masă;

      Câţiva soldaţi de plumb

      ce nu mai au arme,

      dorm între filele

      c

Mi s-a făcut dimineață

într-o seară...

am închis ochii

urmărindu-ți conturul

în catifeaua umbrei

ca un copil uimit

de primul răsărit.

măinile-mi tremurau a nări

prea nărăvașe

căutând parfumul tău

de scoică, tânără perlă

Doamne... ce foame mi-era

aș fi mâncat și

Sămânţa iubirii,
Din joacă de îngeri,
Purtată de vânt,
A căzut printre flori
Pe pământ.
„Aşa mică, plăpândă,
Sfioasă şi blândă,
Ce-ar putea să ascundă?“
Se întrebau uimite
Câteva flori ofilite.
Au făcut de seviciu
Câteva zile la rând,
Până când au văzut
Sămânţa

Au inflorit castanii iar….

Au inflorit castanii iar,

Candelabre de lumină,

Intr-un cadru princiar

De  liniste deplină.

Si aleea  parfumată

Cu  mister  invăluită,

Astăzi pare fermecată

De castani  impodobită

Printre firele de iarbă

Gaze  privesc incantate,

F

Îţi trimit un gând de seară,
în speranţa că-l vei prinde,
să-l aducă trenul care
o iluzie ne vinde.

Ţi-aş trimite mângâierea,
ce doresc şi ce doreşti,
să strivească depărtarea
şi în ochi să mă priveşti!

Să găseşti, în ei, cuprinsul,
visului visat d

cade amurgul

cade amurgul,

 se-ntoarce primăvara,

nisipul vieții se prelinge lin,

de geana umbrei

 se prinde ochiul luminii

care ne dă o oază de fericire

prin mirosul teilor în floare,

piatra așteaptă umbra, clipa albă,

în tăcere, cerul văratic

se zbate sub z

               

              (ironie amară)

Imprumută-mi, te rog, ceva timp!
Secunda-i atât de subţire,
N-am vreme nici să te văd,
Nici să plec,
Decum să ne dăm întâlnire...

Imprumută-mi minutul în care,
Aş putea să te uit - dar nu pot;
Nu-i t

E iarăşi mai

iubirile renasc

ca florile dalbe de măr

cu parfum îmbătător

E iarăşi mai,

avanpremiera

dragostei profunde

ce ne ademeneşte

prin magică aromă,

lună plină,

nopţi albe de amor

E iarăşi mai,

învinsă tristeţea

ca un fum

se pierde în neant

E iarăşi mai

cu