MI-AȘ FI DORIT...
Mi-aș fi dorit să-mi spui:Rămâi !
și-aș fi rămas nisip să nu se scurgă,
o lume-a ta,întâi și-ntâi,
și dor și vânt...să nu te-ajungă !
Mi-aș fi dorit să nu-ți fiu vânt,
să-ți fiu de vrei,un trunchi copac,
din frunze să rostes
PRIN LACRIMI...
Prin lacrimi ne plătim o datorie,
din frunzele căzute,sau păcat,
răgaz de slobodă stihie,
un vis rămas cândva,nevătămat.
Prin lacrimi îmi plătesc o neuitare,
și-mi făuresc din amintiri un adăpost,
cu vise nebunești,spre înnopt
Dantelă-n piatră rece, fără viaţă,
Priviri mirate vor să te cuprindă,
Te regăsesc învăluită-n ceaţă,
Ninsorii i-a fost greu să te atingă.
Podoabă gotică-n absidă roză,
Ai strâns în tine frumuseţi divine,
Altar nestins cu iz de tuberoză,
Un recviem se-nalţă
TRĂIRE
Trăiesc în mii de doruri.murind câte o clipă,
ca să îmi rog tăcerea să scrie, verzi poteci,
topiți în soare norii,îmi dau câte-o aripă,
în pasul tău din gând,să fiu pe unde treci.
Trăiesc iubirea mea,destin în două trunchiuri,
golindu-
Iubire, tu, misterioasă doamnă ,
Ce poți schimba în primăveri înmiresmate ,
Ce-a mai urâtă și cea mai rece toamnă ,
Umplând o inimă uscată cu-atâtea sentimente minunate.
Iubire ,tu,zeiță cu umblet diafan ,
Ce te strecori în suflete-n tăcere ,
EU NU ADUN...
Eu nu adun în taina mea nisipul,
nici jocul ploilor din toamnă,
căci mi-ai promis cândva tu visul,
ce l-am pictat păduri...icoană.
Eram la margini de pădure,
pe-o vreme rece în risipă,
ce vremuri trec,dar vor să-ndure,
oricare
EU NU MĂ RECUNOSC...
Eu nu mă recunosc într-o furtună,
și tot ce e,e slăbiciunea mea,
îmi vine-o vorbă-n minte:"Nu-i a bună"
spusă de tata,frumusețea mea !
Sunt ploi în suflete cuminți ,
simt și necaz,simt și durere-n ființă,
tu urci alăturea
Suflete locuite
poezie [ ]
Poem spiritual-religios
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]
2013-06-01 | |
E-ATÂT DE VERDE...
E-atât de verde răsăritul tău,
în valul mării își plutește lin menirea,
cu ochi de lună nouă...peste văi,
m-ai fulgerat în suflet...cu privirea.
Ți-am rezemat o rază pe pervaz,
tu m-ai atins...dar vraja mă omoară,
curg lacr
DE CE...
De ce-ai căzut tu,ploaia mea departe,
pe-un colț de lume-n goale trupuri,
când vise am atâtea și n-am parte,
de mângâierea ta...din anotimpuri ?
Tu mi-ai lăsat culoare-ncurcubeu,
sub raza de lumina ce-o săruta,
tu ești ascunsă-n ea și numai
Nichita Stănescu - poet român
Nichita Stănescu, numele la naştere Nichita Hristea Stănescu, (n. 31 martie 1933, Ploieşti, judeţul Prahova — d. 13 decembrie, Bucureşti, 1983) a fost un poet, scriitor şi eseist român, ales post-mortem membru al Acad
Citeste mai mult…Am să pătrund pe fereastra deschisă a sufletului tău,dimineața când zorii se revarsă iar visele încep să-și piardă strălucirea împletindu-se cu realitatea. Am să pătrund în sufletul tău să-ți preschimb visările în adevăr,să te iubesc, să te a
Citeste mai mult…NU AM RĂSPUNSURI...
Nu am răspuns la întrebări,dar poate,
răspuns sunt eu,așa cum e firesc,
din depărtări de basm,răsun cetate,
să mă asculți cu graiul pământesc!
Să mă asculți,atât mi-a mai rămas,
că-s inima ce-o ascultai și parcă,
simțeai t
ÎMI VOI GĂSI...
Îmi voi găsi în pietre,o nemurire...poate,
cu nașterea,iubirea,cu veri fierbinți și toamne,
ce stau în așteptare în râuri să înnoate,
rămase de la tine,te rog mă iartă,Doamne!
Poate va fi odată să bat la ușa ta,
eliminând un do
EȘTI VÂNTUL MEU...
Ești vântul meu domol,din timp cu ploi,
ai vise care zboară,fermecate,
de ce ar plange-o toamnă peste noi,
la porți de noapte,reci sau ferecate?
Ești adiere cu luciri de lună,
sub norii albi,cărarea prin zăvoi,
te pierzi în
AM INIMA...
Am inima din piept,în loc de ochi,
și-n ea seninul tău,îl țin de mână,
dumezeirea-mi ține de deochi,
mi-s zorii cântec,noaptea mi-e furtună.
Port visul tău,doar el îmi e cărarea,
și chipul tău îmi este zare-albastră,
iubirea mreje
LA MALURI...
La maluri trăiesc ,pe-un cer curcubeu,
din veșnice liniști,doar tu mi-ești chemarea,
te rog să mă simți,sunt pe-o pernă mereu,
în tremur de piatră și-n valuri cu marea.
Te rog să mă simți,sunt culoare- neatinsă,
anotimp sub o zare
AM VISUL MEU...
Am visul meu ce tremură și plânge,
pe marginea de cer,puțin mai sus,
mă leagă-n el iubirea,cu-al ei sânge,
în fuga mea din roșu spre apus.
Trăiesc din frunzele necoapte sau păcat,
sub dor nestăvilit,ce dor răstoarnă,
să capăt,
DURERE...
SĂ NU OPREȘTI...
Să nu oprești nisipul ca să curgă,
transformă apa ta și fă-o timp,
și din rumoare vânt tu fă s-ajungă,
deșertul lumii,un alt anotimp.
Și-acolo-n anotimpul tău mă cheamă,
sau ia-mă-n palme,du-mă peste mări,
când alte lumi sub
-->
