categorii forum
Toate discuțiile (3472)
Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 7-8-9, septembrie-octombrie-noiembrie 2013
De ce ?
DE CE...
De ce-ai căzut tu,ploaia mea departe,
pe-un colț de lume-n goale trupuri,
când vise am atâtea și n-am parte,
de mângâierea ta...din anotimpuri ?
Tu mi-ai lăsat culoare-ncurcubeu,
sub raza de lumina ce-o săruta,
tu ești ascunsă-n ea și numai
Dușmanii
De vreo trei zile și-un pic,
Câinele e-supărat.
Un motan fudul, vă zic
Într-una l-a enervat!
Își plimba blana lucioasă
Legănându-se-nfoiat,
Fix la două palme-n fața
Câinelui înfuriat!
Cum să rabzi așa ceva?
Ah! de-aș putea să-l ajung,
Bl
Dor
Mi-e sufletul o boare de-aer proaspăt călătorind în timp. Azi s-a oprit în dreptul tău a întins palmele către tine a rugă . Lasă-ți umbră gândului să cadă asupra lor și pune sărutul sufletului tău în căușul palmelor mele . Vreau să păstrez un strop d
Citeste mai mult…Nichita Stănescu

Nichita Stănescu - poet român
Nichita Stănescu, numele la naştere Nichita Hristea Stănescu, (n. 31 martie 1933, Ploieşti, judeţul Prahova — d. 13 decembrie, Bucureşti, 1983) a fost un poet, scriitor şi eseist român, ales post-mortem membru al Acad
Citeste mai mult…Voi veni
Am să pătrund pe fereastra deschisă a sufletului tău,dimineața când zorii se revarsă iar visele încep să-și piardă strălucirea împletindu-se cu realitatea. Am să pătrund în sufletul tău să-ți preschimb visările în adevăr,să te iubesc, să te a
Citeste mai mult…NU AM RĂSPUNSURI..
NU AM RĂSPUNSURI...
Nu am răspuns la întrebări,dar poate,
răspuns sunt eu,așa cum e firesc,
din depărtări de basm,răsun cetate,
să mă asculți cu graiul pământesc!
Să mă asculți,atât mi-a mai rămas,
că-s inima ce-o ascultai și parcă,
simțeai t
Revista.
Dle Ioan, cum pot copia si eu paginile in care sunt inserate cele doua proze ale mele? Multumesc.
Citeste mai mult…Imi voi gasi
ÎMI VOI GĂSI...
Îmi voi găsi în pietre,o nemurire...poate,
cu nașterea,iubirea,cu veri fierbinți și toamne,
ce stau în așteptare în râuri să înnoate,
rămase de la tine,te rog mă iartă,Doamne!
Poate va fi odată să bat la ușa ta,
eliminând un do
Mi-ar place să fiu
Mi-ar place să fiu fotograf, să fotografiez cu ochii ceea ce văd cu sufletul...
Îmi place să mă plimb în natură și încerc la sfârșit de săptămâna să fac acest lucru chiar dacă doar pentru câteva ore. Nu întotdeauna este soare, dar nu are importantă
Esti vantul
EȘTI VÂNTUL MEU...
Ești vântul meu domol,din timp cu ploi,
ai vise care zboară,fermecate,
de ce ar plange-o toamnă peste noi,
la porți de noapte,reci sau ferecate?
Ești adiere cu luciri de lună,
sub norii albi,cărarea prin zăvoi,
te pierzi în
AM INIMA
AM INIMA...
Am inima din piept,în loc de ochi,
și-n ea seninul tău,îl țin de mână,
dumezeirea-mi ține de deochi,
mi-s zorii cântec,noaptea mi-e furtună.
Port visul tău,doar el îmi e cărarea,
și chipul tău îmi este zare-albastră,
iubirea mreje
La maluri
LA MALURI...
La maluri trăiesc ,pe-un cer curcubeu,
din veșnice liniști,doar tu mi-ești chemarea,
te rog să mă simți,sunt pe-o pernă mereu,
în tremur de piatră și-n valuri cu marea.
Te rog să mă simți,sunt culoare- neatinsă,
anotimp sub o zare
Am visul
AM VISUL MEU...
Am visul meu ce tremură și plânge,
pe marginea de cer,puțin mai sus,
mă leagă-n el iubirea,cu-al ei sânge,
în fuga mea din roșu spre apus.
Trăiesc din frunzele necoapte sau păcat,
sub dor nestăvilit,ce dor răstoarnă,
să capăt,
Durere
DURERE...
Sa nu opresti
SĂ NU OPREȘTI...
Să nu oprești nisipul ca să curgă,
transformă apa ta și fă-o timp,
și din rumoare vânt tu fă s-ajungă,
deșertul lumii,un alt anotimp.
Și-acolo-n anotimpul tău mă cheamă,
sau ia-mă-n palme,du-mă peste mări,
când alte lumi sub
Ma las
MĂ LAS...
Mă las în visul mării valuri,
și-aș vrea să îmi ghicească gândul,
cum prunci din el se urcă în dealuri,
și învelește-n dor Pământul.
Îmbrac cuvinte-n țărm...afară,
să-mi calci nisipu-n veșnicie,
în umbra timpului...ce ne-nconjoară,
te simt
Da-mi Doamne
DA-MI DOAMNE...
Da-mi Doamne,încă-o vară rod,
sub picături de ploaie fără vină,
să fiu iubit și drept...nărod,
sub raze calde,ce alină.
Da-mi Doamne,visul meu avere,
să-l duc cuvânt rostit din cer,
să-mi fie dor și mângâiere,
în fericire...nu stinghe
Blestem
Atâta dor care se adună-n mine
Și-atâtea lacrimi care sunt și nu-s,
Cui să-i spun și cine-o să mă aline,
De tot amarul care-n mine-i strâns.
Și chiar de ochii mi-s uscați și goi,
O mare am, de lacrimi strânsă-n mine.
Aș revărsa-o-n picături de
poate
POATE...
Poate că ochii mei,nu-ți spun nimic,
poate privirile îmi sunt prea reci,
dansând desculțe-n simfonii ce zic,
oprește-te,privește-n ei...când treci!
Ei vreau să-ți fiu,un sfânt cuvânt,
sub ploi de dor,mai ros'ca macii,
când râuri curg,ca ulti