Am să pătrund pe fereastra deschisă a sufletului tău,dimineața când zorii se revarsă iar visele încep să-și piardă strălucirea împletindu-se cu realitatea. Am să pătrund în sufletul tău să-ți preschimb visările în adevăr,să te iubesc, să te a
Nu am răspuns la întrebări,dar poate, răspuns sunt eu,așa cum e firesc, din depărtări de basm,răsun cetate, să mă asculți cu graiul pământesc! Să mă asculți,atât mi-a mai rămas, că-s inima ce-o ascultai și parcă, simțeai t
Îmi voi găsi în pietre,o nemurire...poate, cu nașterea,iubirea,cu veri fierbinți și toamne, ce stau în așteptare în râuri să înnoate, rămase de la tine,te rog mă iartă,Doamne! Poate va fi odată să bat la ușa ta, eliminând un do
Mi-ar place să fiu fotograf, să fotografiez cu ochii ceea ce văd cu sufletul... Îmi place să mă plimb în natură și încerc la sfârșit de săptămâna să fac acest lucru chiar dacă doar pentru câteva ore. Nu întotdeauna este soare, dar nu are importantă
Ești vântul meu domol,din timp cu ploi, ai vise care zboară,fermecate, de ce ar plange-o toamnă peste noi, la porți de noapte,reci sau ferecate? Ești adiere cu luciri de lună, sub norii albi,cărarea prin zăvoi, te pierzi în
Am inima din piept,în loc de ochi, și-n ea seninul tău,îl țin de mână, dumezeirea-mi ține de deochi, mi-s zorii cântec,noaptea mi-e furtună. Port visul tău,doar el îmi e cărarea, și chipul tău îmi este zare-albastră, iubirea mreje
La maluri trăiesc ,pe-un cer curcubeu, din veșnice liniști,doar tu mi-ești chemarea, te rog să mă simți,sunt pe-o pernă mereu, în tremur de piatră și-n valuri cu marea. Te rog să mă simți,sunt culoare- neatinsă, anotimp sub o zare
Am visul meu ce tremură și plânge, pe marginea de cer,puțin mai sus, mă leagă-n el iubirea,cu-al ei sânge, în fuga mea din roșu spre apus. Trăiesc din frunzele necoapte sau păcat, sub dor nestăvilit,ce dor răstoarnă, să capăt,
Să nu oprești nisipul ca să curgă, transformă apa ta și fă-o timp, și din rumoare vânt tu fă s-ajungă, deșertul lumii,un alt anotimp. Și-acolo-n anotimpul tău mă cheamă, sau ia-mă-n palme,du-mă peste mări, când alte lumi sub
Mă las în visul mării valuri, și-aș vrea să îmi ghicească gândul, cum prunci din el se urcă în dealuri, și învelește-n dor Pământul. Îmbrac cuvinte-n țărm...afară, să-mi calci nisipu-n veșnicie, în umbra timpului...ce ne-nconjoară, te simt
Da-mi Doamne,încă-o vară rod, sub picături de ploaie fără vină, să fiu iubit și drept...nărod, sub raze calde,ce alină. Da-mi Doamne,visul meu avere, să-l duc cuvânt rostit din cer, să-mi fie dor și mângâiere, în fericire...nu stinghe
Poate că ochii mei,nu-ți spun nimic, poate privirile îmi sunt prea reci, dansând desculțe-n simfonii ce zic, oprește-te,privește-n ei...când treci! Ei vreau să-ți fiu,un sfânt cuvânt, sub ploi de dor,mai ros'ca macii, când râuri curg,ca ulti
Simț spinii care cresc,arzând făclii, troiene amintiri din clipa noastră...una, în dorul meu de tine topi-voi,câte-o zi, căci martoră ne-a fost și marea și pădurea. Vor îngheța cuvintele sub brumă, trecerea mea prin lume,mai poartă un