categorii forum
Toate discuțiile (3468)
Nichita Stănescu

Nichita Stănescu - poet român
Nichita Stănescu, numele la naştere Nichita Hristea Stănescu, (n. 31 martie 1933, Ploieşti, judeţul Prahova — d. 13 decembrie, Bucureşti, 1983) a fost un poet, scriitor şi eseist român, ales post-mortem membru al Acad
Citeste mai mult…Voi veni
Am să pătrund pe fereastra deschisă a sufletului tău,dimineața când zorii se revarsă iar visele încep să-și piardă strălucirea împletindu-se cu realitatea. Am să pătrund în sufletul tău să-ți preschimb visările în adevăr,să te iubesc, să te a
Citeste mai mult…NU AM RĂSPUNSURI..
NU AM RĂSPUNSURI...
Nu am răspuns la întrebări,dar poate,
răspuns sunt eu,așa cum e firesc,
din depărtări de basm,răsun cetate,
să mă asculți cu graiul pământesc!
Să mă asculți,atât mi-a mai rămas,
că-s inima ce-o ascultai și parcă,
simțeai t
Revista.
Dle Ioan, cum pot copia si eu paginile in care sunt inserate cele doua proze ale mele? Multumesc.
Citeste mai mult…Imi voi gasi
ÎMI VOI GĂSI...
Îmi voi găsi în pietre,o nemurire...poate,
cu nașterea,iubirea,cu veri fierbinți și toamne,
ce stau în așteptare în râuri să înnoate,
rămase de la tine,te rog mă iartă,Doamne!
Poate va fi odată să bat la ușa ta,
eliminând un do
Mi-ar place să fiu
Mi-ar place să fiu fotograf, să fotografiez cu ochii ceea ce văd cu sufletul...
Îmi place să mă plimb în natură și încerc la sfârșit de săptămâna să fac acest lucru chiar dacă doar pentru câteva ore. Nu întotdeauna este soare, dar nu are importantă
Esti vantul
EȘTI VÂNTUL MEU...
Ești vântul meu domol,din timp cu ploi,
ai vise care zboară,fermecate,
de ce ar plange-o toamnă peste noi,
la porți de noapte,reci sau ferecate?
Ești adiere cu luciri de lună,
sub norii albi,cărarea prin zăvoi,
te pierzi în
AM INIMA
AM INIMA...
Am inima din piept,în loc de ochi,
și-n ea seninul tău,îl țin de mână,
dumezeirea-mi ține de deochi,
mi-s zorii cântec,noaptea mi-e furtună.
Port visul tău,doar el îmi e cărarea,
și chipul tău îmi este zare-albastră,
iubirea mreje
La maluri
LA MALURI...
La maluri trăiesc ,pe-un cer curcubeu,
din veșnice liniști,doar tu mi-ești chemarea,
te rog să mă simți,sunt pe-o pernă mereu,
în tremur de piatră și-n valuri cu marea.
Te rog să mă simți,sunt culoare- neatinsă,
anotimp sub o zare
Am visul
AM VISUL MEU...
Am visul meu ce tremură și plânge,
pe marginea de cer,puțin mai sus,
mă leagă-n el iubirea,cu-al ei sânge,
în fuga mea din roșu spre apus.
Trăiesc din frunzele necoapte sau păcat,
sub dor nestăvilit,ce dor răstoarnă,
să capăt,
Durere
DURERE...
Sa nu opresti
SĂ NU OPREȘTI...
Să nu oprești nisipul ca să curgă,
transformă apa ta și fă-o timp,
și din rumoare vânt tu fă s-ajungă,
deșertul lumii,un alt anotimp.
Și-acolo-n anotimpul tău mă cheamă,
sau ia-mă-n palme,du-mă peste mări,
când alte lumi sub
Ma las
MĂ LAS...
Mă las în visul mării valuri,
și-aș vrea să îmi ghicească gândul,
cum prunci din el se urcă în dealuri,
și învelește-n dor Pământul.
Îmbrac cuvinte-n țărm...afară,
să-mi calci nisipu-n veșnicie,
în umbra timpului...ce ne-nconjoară,
te simt
Da-mi Doamne
DA-MI DOAMNE...
Da-mi Doamne,încă-o vară rod,
sub picături de ploaie fără vină,
să fiu iubit și drept...nărod,
sub raze calde,ce alină.
Da-mi Doamne,visul meu avere,
să-l duc cuvânt rostit din cer,
să-mi fie dor și mângâiere,
în fericire...nu stinghe
Blestem
Atâta dor care se adună-n mine
Și-atâtea lacrimi care sunt și nu-s,
Cui să-i spun și cine-o să mă aline,
De tot amarul care-n mine-i strâns.
Și chiar de ochii mi-s uscați și goi,
O mare am, de lacrimi strânsă-n mine.
Aș revărsa-o-n picături de
poate
POATE...
Poate că ochii mei,nu-ți spun nimic,
poate privirile îmi sunt prea reci,
dansând desculțe-n simfonii ce zic,
oprește-te,privește-n ei...când treci!
Ei vreau să-ți fiu,un sfânt cuvânt,
sub ploi de dor,mai ros'ca macii,
când râuri curg,ca ulti
Spinii
SIMT SPINII...
Simț spinii care cresc,arzând făclii,
troiene amintiri din clipa noastră...una,
în dorul meu de tine topi-voi,câte-o zi,
căci martoră ne-a fost și marea și pădurea.
Vor îngheța cuvintele sub brumă,
trecerea mea prin lume,mai poartă un
În umbra Lunii
Se strâng tristețile în nor
și-ngreunează geana zării ,
torcând suspinele fuior
în vântul aspru-al înserării.
Iar cerul geme-înlăcrămat,
pe geana neagră a pădurii.
Plângând iubiri de-altadat',
al căror loc e dat azi urii.
Izvoarele oftează dor
în fie
Un mărțișor pentru doamne și domnișoare, membre Cronopedia
Când din cer raze de soare
blând coboară dând bineţe,
ne îmbie la plimbare
cu suflete îndrăzneţe.
Semn ne este că sfârşeşte
iarna ce-i de-acum plecată,
talpa nu ne mai pășește
prin zăpada de-altă dată.
Printre pomii-nalți din parcuri
un covor
Citeste mai mult…Toate au sfârşit in lume
Cu-ncercări fără de timp,
Destrămate-n sfântul nimb,
Într-o vrajă colosală
Scriu pe-a vieţii albă coală.
Depăn gând cu început
Ce se vrea neîntrerupt,
Gând ca bura de lumină
Sece dureri ce-or să vină.
Să brodeze lin poveste
Nopții negre care este
I