Enigmă

[Zagavei Emilia-Paula]

Mă îmbrac în veșnicie, timpul curgând grăbit peste trupul încărcat de păcat. Îngeri plutesc în eter îmbrăcând lumina din jurul eu-lui meu obraznic. Visul își țese pânza de borangic al închipuirii. Sunete mute își trimit ecoul către inima glazurată în suferință. O amintire își citește în stele destinul. Mii de fluturi doinesc o poveste de iubire pe marginea unei petale de gând. O pasăre sparge cristalinul nopții, aripile sale porționând aerul plin de războaie. Farul bărbos de la marginea visului, luminează întristatele-mi povești ce se cern spre eternitate. Măsor clipele cu pașii și pornesc în căutare de noi serenade. Mă-mbrac în sărutul trimis, rugând luna să-mi devină martoră la această cununie oarbă. Totul e un poem de culoare, de nemurire, de visare. Totul e și nu e.
Totul dispare la apariția ei….
Se strecoară tip-til, sărutându-mi genele, mângâidu-mi golul din suflet. Mă macină ca o moară a norocului, arătându-mi greșelile săpate în stânca destinului. Îmi spune că-i lipsesc, că se usucă de dor. Înger blestemat cu aripi de gheață!
Lasă-mă să-mi culeg fructul amar al uitării, zeitate nedorită de păcat neînfăptuit. Umbră a timpului rătăcită pe clapele vieții. Melodie mută cu ecou asurzitor. Aripă de gând frântă de nepăsare. Vis neterminat, cuvânt nerostit. Nălucă împovărărată de suspin. Învăț a trăi cu tine și lângă tine, chiar dacă prezența ta mă doare. Îmi cunoști oftatul, durerea, neputința, suferința dar nu vrei să mă părăsești. Cum te pot îndepărta? Te-aș închide într-o poveste încuiată cu mii de lacăte și te-aș stârpi cu tălpile mele mici. Te-aș dizolva într-un pahar de gheață și ți-aș frânge iubirile. Offff….boala mea!

[Zagavei Emilia-Paula]

Vă mulțumesc!

[Lenuş Lungu]

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]