zori de zi (cybersonet CDLXXXI)

zăpadă sclipitoare

pe zăpada nouă pașii tăi se-ascund

fulgi de cristal se topesc pe pielea mea

și fiecare atingere ușoară e-a ta mă uimea

în lumina albă ce pest

perdea de ninsori (cybersonet CDLXXX)

la miezul nopții

la miezul nopţii când tot visul doarme

coboară o perdea un puf fără supunere

ninsori dese un cer împrăştiat pe umere

ce-ngroapă lumea-n t

îngheţ pe străzi (cybersonet CDLXXIX)

noaptea

pe străzi înghețate pașii misterios dispar

umbrele se lungesc spre stele reci şi cresc

sub lumina palidă visuri se-mpletesc

și timpul pare-un cris

rugăciunea lapoviţei (cybersonet CDLXXVIII)

seara târziu

şi-aştern pe geamuri o rugăciune udă

e lapoviţa lacrimi de nori ce cad

nu-s fulgi nu-s ploaie ci un amestec smead

ce topeşte zăpada-n p

burniţă uşoară (cybersonet CDLXXVII)

o seară romantică

burnița cade lin peste orașul tău

pe străzi pustii se aștern umbre moi

și fiecare pas e-un gând către noi

îmbrățișând seara în albastrul

cina cu viscolul (cybersonet CDLXXVI)

vântul urlă în amurg

în amurg viscolul un oaspete turbat

sfarmă nămeţii cu un urlet sâcâitor

suge din horn un suspin lung gemător

şi bate-n geamuri cu pum

lapoviţă grea (cybersonet CDLXXV)

într-o după-amiază

norii grei se târăsc pe cerul pal

lapovița cade în ritm ciudat

fulgii și picăturile s-au innodat

și lumea pare-un joc într-un bal

pe stra

dansul fulgilor (cybersonet CDLXXIV)

o lapoviţă fină

după-amiază un vânt ușor a planare

împrăștie fulgii-n joc de-a valma pe spate

îi face să roadă împletit să se dilate

un vals de puf pe ceru

zori de zi (cybersonet CDLXIX)

ninsori fine

ninge lin şi dalb pe pajiștea de nea

zăpada strălucește-n lumini efemere

iar vântul adie în al său cerească vrere

cu fulgi de gheață pe bradul de st

prologul zăpezii (cybersonet CDLXVIII)

prima ninsoare – în zori

în tăcerea albă cea mai fragedă

coborâseră fulgii corolei de vise b

pe geamul nopţii o mireasă surâsese

în zori o lume nouă se n

– tensiune și pasiune ascunsă –

sub lumina artificiilor trupuri se caută

și aerul tresaltă de șoapte și suspine

privirea ta aprinde doruri clandestine

noaptea ce ne leagă (cybersonet CDXLVI)

– intimitate și apropiere emoțională –

sub cerul plin de stele glasul tău răsună

în noaptea ce ne ține strâns în brațe moi

și pașii ne leagă printre

fulgerul de miez de noapte (cybersonet CDXLV)

– la începutul nopții artificiile luminează cerul –

pe cer se frământă-un fulger de lumină

și umbrele nopții tremură pe uliți

vibrând în al ar

Prolog – „Stele şi şoapte între ani”

Mă așez adesea în liniștea nopții, privind cerul care se întinde deasupra orașului. Fiecare stea pare un gând ascuns, o dorință nepătrunsă, un vis ce așteaptă

o seară care topeşte graniţa dintre apă şi zăpadă (cybersonet CDXLIII)

în după-apusul greu lapovița se țese

ca o perdea de stropi ce tremură pe străzi cave

și vântul

[… continuare]

V

Există un moment în care iarna, fără să anunțe, începe să se comporte ca o arhivă. Adună în ea toate s

crengile iarna scriu alfabetul (cybersonet CDXLII)

în dimineața rece crengile tresaltă

sub greutatea albă-a iernii ce le ține

cu chiciura întinsă-n linii cristaline

c

noaptea luna decupează fulgi (cybersonet CDXLI)

ninsoarea cade dens ca o țesătură vie

iar noaptea-ntinde umbre lungi albastre

cu luna pală prinsă-n miile de astre

pe

Epilogul geometriei fulgilor şi altor încercări de lumină [1]

I

Iarna are o memorie stranie: nu păstrează lucrurile în căldura lor, ci în absențele lor. Nu reține vara din care am

fulgi mici împacă seara (cybersonet CDXL)

în seara lină fulgii cad fără prihană

ca niște puncte moi din vechiul cer ce tace

și-amurgul prins în umbre parcă se desface