Blog

           Iubito

    Iubito,
ți-am întocmit o schiță:
- esență a contemplării mele-.

    Ești plină de vacuitate,
dar să fii perfectă,
ți-ar trebui peste măsură
încă o jumătate.

    Abia după aceea
ai putea distruge
oricui imaginația.

 Ion Părăianu

Strugurul se coace-n viţă

Şi-n bob nectarul clocoteşte;

În grădină o crăiţă

Plânge-ncet...se ofileşte.

Gâzele-s în răzmeriţă,

E semn că toamna se iveşte;

Strugurul se coace-n viţă

Şi-n bob nectarul clocoteşte.

Scurtă-i ziua, noaptea creşte,

În văzduh o poru

Eu tac în halatul albastru

Freamăt de sălcii cade

în verandă când vântul mării

răspunde cu valuri 
înalte, înalte și lungi,

atât de lungi 
încât s-au lăsat ca ramurile

sălciilor din fața casei 
când; Eu tac în halatul albastru. 

Bobiță cu bobiță, 
nisipul

(Shimon Perski). Político Israelí (Wlezyn, Polonia, 1923). Nacido en una familia judía de la ciudad, entonces alemana, de Kronstadt, a los 11 años emigró con sus padres a Palestina (aún bajo mandato británico). Allí  estudió en una escuela agrícola y

Pe toate patru ne cheamă Ana,

Ne-nvăţăm cum e cu internetul,
Ne gândim s-o punem de-o dandana,
De ce s-o pună doar tineretul?

Noi acum suntem mame şi bunici,
Însă, mult ne-ar plăcea să mai fim mici,
Mici tinerele, s-agăţăm băieţi

Din ăia faini, şi bogaţi,

Ce n-avem ne trebuieşte,

ce avem nu-i o avere,

ce-i puţin nu ne ajunge,  

ce e mult şi mai mult cere.

Ce nu-i timp ca timpul curge,

ce nu-i soare străluceşte,

ce nu-i munte se înalţă,

ce nu-i gheaţă se topeşte.

Ce e trist tot trist rămâne,

ce e vesel se pre

ea a plecat

Ea a plecat. Începuse să plece de mult.
Întindea brațele către cer. Never more.
Am strigat după ea. N-a auzit.
Voiam s-o întreb cum o cheamă.
Avea aripi de ceară și din mâini
Îi creșteau flori de ,,nu mă uita”.
Îi era trupul biciuit de so

MÂNTUIRE

A ostenit toamna de-atâta, desfrunzire
şi-a făcut valizele să evadeze din ţară,
iar trenul e deja, garat pe linia-plecare
doar, doamna-toamnă trebuie s-apară. 

Este nerăbdătoare să-şi ia la revedere,
să urce în trenul ce-o va purta departe
şi chiar

Un altar neterminat pare cerul cuprins de înserare ca într-un brâu de humă;

Suspin de vreme regretând urmele unei zile frumoase cu irizări de-agat;

Briza abia trezită din somnul său diurn cravaşează sirepe herghelii de valuri în spumă;

Într-un port înde

Plânge toamna în grădini,
Varsă lacrimi pe cărări;
Norii grei şi opalini 
Împresoară patru zări.

Strâns înfășat cu fața doar un pic,
Cu ochii și fruntea de soare,
Pruncul se agață de viață calic...
- El este pe-a vieții coală de timp
Un semn de mirare!

Curând îl va chema ispita din zări,
Și-ncepe urcușul spre vârful de munte.
Par pașii lui pe-ale

 Dorul se naşte în pasul care îndepărtează,

În nisipul umed care, în clepsidră, se întoarce,

În imaginea pe care gândul o decopertează,

În noaptea albă care în arsură se preface.

Dorul sporeşte odată cu paşii gândului călător

Pentru care depărtarea şi o

TOAMNA ASTRONOMICĂ
( Echinocţiul de toamnă )

Toamna astronomică a sosit în gară,
demult, aştepta să-şi între-n drepturi,
în primul septembrie se autodeclară
şi tocmai de echinocţiu îşi pune lauri.

Doamna-ncoronată s-a făcut simţită,
chiar nerăbdătoare s-aju

efect secundar (*)

cu o zi înainte 
o turmă enormă de furnici 
mi-a năpădit casa, cafeaua, peretele vestic 
căutau refugiu în bucătărie 
la 23, exact la echinocţiu, după vaccinul de gripă 
a venit ploaia

ameţeli, regrete cosmice 
să aprindem vreascuri mi-a t

Varza, poate fi deliciu, însă cere sacrificiu...

Tre’ s-o semeni, s-o repici, muncă multă, ce să zici.

Zi de zi s-o uzi că-i cald, altfel frunzele îi cad...

S-o stropești pentru gângănii, pentru alte urâtănii!

Tot mereu te uiți la ea, cum îi crește manti

ROBOȚICNEALA

de

DANDU BRIEL

21.09.2016

‒  Ți-am spus de nenumărate ori să nu te mai teleportezi ca să ajungi pe terasă.

‒  Și eu ți-am spus și atunci că nu ești decât un tablou robot care menține ambianța și nu trebuie să te preocupe prezența sau absența

Schimbare de stil

între subsol şi mansardă barocul difuz

lumina spectrală se gudură 
fiecare obiect are culoare, gust, un sunet 
unghia ta pe spatele meu e un semnal al spaimei 
cutremurul din noi, neliniştea ce vine

genunchii mei plâng a ploaie 
ne las

Sub mantia de frunze ruginii şi decolorate petale autumnale,

Ca un modus vivendi, grăbită, noaptea crescândă se-acioaie;

Triunghiuri migratoare cu gâturi alungite, în simetrii opţionale,

Leagănă zarea-n depărtare sub ameninţarea fluturilor de ploaie.

Do