Blog

Schimbare de stil

între subsol şi mansardă barocul difuz

lumina spectrală se gudură 
fiecare obiect are culoare, gust, un sunet 
unghia ta pe spatele meu e un semnal al spaimei 
cutremurul din noi, neliniştea ce vine

genunchii mei plâng a ploaie 
ne las

Sub mantia de frunze ruginii şi decolorate petale autumnale,

Ca un modus vivendi, grăbită, noaptea crescândă se-acioaie;

Triunghiuri migratoare cu gâturi alungite, în simetrii opţionale,

Leagănă zarea-n depărtare sub ameninţarea fluturilor de ploaie.

Do

Îmi vine în minte vestita inscripție dantescă:

"Lăsați orice speranță, voi care intrați!" Ce mai glumă.

Trecătorule, îndepărtează-te cât poți de poartă

Și totuși, cât timp mai respiri trage speranță de viață.

***

Corăbii de gânduri călătoresc pe valurile

Din nou vei suvola oceanul

Gândindu-te la revenire;

O lună ţi-a părut cât anul,

Dar ai avut o mulţumire.

Ce-ai trăit e amintire

Ce nu o şterge uraganul;

Din nou vei survola oceanul

Gândindu-te la revenire.

Te va învălui aleanul,

A visurilor plasmuire

Şi lac

DOAMNĂ PREAMĂRITĂ

Am adunat atâtea toamne pe umeri,
iar deseori, chiar uit şi mă minunez:
de ce, în suflet am strâns primăveri?
dar anii se cern şi nu mă resemnez.

Deschid fereastra largă şi atentă privesc,

Printre rânduri scrise toamna o întâlnesc,

Mai sunt câteva zile, Septembrie mă îmbie,

Să privesc apusul, să mai scriu o poezie.

Drumuri tăinuite prin lăstărişuri mai dese,

Grădini curate, un fum înecăcios, alb i

În adevărul vieţii, cu spaţii de penumbră şi de clar,

atunci când nu ai vorbe mai convingătoate,

e bine să taci, din când în când, măcar;

dacă se poate, chiar în gura mare.

Fii întotdeauna cu inima în acord! Învaţă de la ea!

Lacrima ei picură tăcută şi

En su arrebatadora ternura, en su compromiso, en su fuerza y pureza, en su humor, las composiciones de Violeta Parra son uno de los máximos aportes que Chile le ha hecho a la sensibilidad y cultura de nuestro tiempo y una de las cumbres de la poesía

PREZENTUL
De
DANDU BRIEL (varianta finală)

Cineva m-a întrebat o dată:
‒ Ce durată are prezentul?
Iar eu l-am întrebat, la rândul meu:
‒ Atunci când spun această clipă, vorbesc de prezent?
‒ Desigur, mi-a răspuns el.
‒ Dar dacă spun această oră, vorbesc to

A fost o vreme când ţineam morţiş

să-mi cuprind gândurile în palme,

să stau de vorbă cu ele,

să le desluşesc sensurile din priviri,

să le îmbrac în cuvinte

şi să mă întreb:

ce vor face când vor fi eliberate?

Eram convins că nu-mi vor simţi lipsa!

Zadarnic,

   
                                        Nevoia disonanţei

                                               Glenn Brown
Ca să nu afirm direct nevoia de urât. Cercetând o interesantă carte lansată de Taschen (editură fondată în 1980, specializată în pu

Ai fost actor, și menestrel,

Ne-ai bucurat pe toți cu harul

De-a ne sădi în inimă un țel,

Și-n suflet bucuria, nu amarul.

Erai în floarea vieții, manifest,

Și dăruiai la public bucuria,

Erai știut din vest până în est,

Din sud în nord în toată România!

Te-

Șopotește glasul toamnei,
Prin via îmbelșugată,
Vântul prinde trena doamnei,
Și obraznic, vâââj! o saltă.

Trece câmpul în rugină,
Călcând buruieni muiate,
Necăjită-i o sulfină,
Că-și pierdu frunzele toate.

Tuși sec o mătrăgună,
Cică prinse o răceală.
Măsălariț

  Man Ray- subiect închis

Man Ray mi se pare un personaj - subiect închis. Orice descriere, analiză cât de admirativă ar fi ea, nu va atinge mai sus de genunchii artistului. Îl văd cu mâinile crispate pe lumina pe care o sileşte să se culce pentru el

Sunt un înger trist

când mă gândesc la noi.

Alunec de pe coamele

regretelor,

pe un fir de vis,

întreb toţi norii

eu unde cobor

ce ploaie mă va biciui.

Aripile mă strâng

vreau încă o pereche

pe măsura acestei iubiri,

zborul să-mi fie ca al unei păsări

ieşite din

Ţară, azi, a cui mai eşti?

Vasile Neagu-Scânteianu

Ţara mea cu dalbe creste

Îndreptate spre zenit,

Chipul tău îmbătrâneşte-

Zâmbetul ţi-e împietrit!

Din meleaguri de poveste

Au ramas doar amintiri,

Că nici Codrul nu mai este-

Decât cioturi în priviri!

Nici i

E toamnă iar, iubito, plouă des,

Melancolia astăzi ne cuprinde –

Însă e viu prezent același interes,

Și dragostea în suflet se întinde.

Mi-ai apărut în cale într-o toamnă,

Când frunze ruginii cădeau pe-alei;

Erai cum ești și azi distinsă doamnă,

Frumoasă,

La cosit

Zarea-i molcomă și rece,

Licăriri se văd în zare,

Când cu coasa în spinare,

Grăbit urc,cobor cărări…

Iar în aerul ușor ,

Ca o apă de izvor

Valuri las ca un vapor,

Spărgând țarmuri  de tăceri!

Speriat țipă-un lăstun,

Care s-a pierdut în fum,

Ca un boț